opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.

NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci.

norocit, ~ă a [At: PSALT. 167 / V: (îvp) ~năr~, ~rucit[1] / Pl: ~iți, ~e / E: noroci] 1-4 (Înv) Norocos (1-4). 5 (Îvp) Fericit. 6 Mulțumit. 7 Care este bine ales, potrivit. 8 (Înv) Slăvit. 9 (Înv) Important. 10 (Înv) Predestinat. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

NOROCIT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. Norocos, fericit. Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. 2. (Învechit) Care aduce noroc. Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287.

norocit a. cu noroc, fericit.

norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit.

NOROCI, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.

NOROCI, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.

năroci v vz noroci[1] modificată

  1. În original, incorect tipărit: vz nărăci — LauraGellner

nărocit, ~ă a vz norocit

noroci [At: PALIA (1581), 89/18 / V: (îvp) năr~ / Pzi: ~cesc / E: noroc] 1 vt (Pop; subiectul este o forță supranaturală) A predestina. 2 vt A face fericit. 3 vt A asigura fericirea cuiva. 4 vr A deveni fericit. 5 vr A avea fericirea de a... 6 vi (Reg) A saluta. 7 vi (Reg) A închina cu paharul.

norucit, ~ă a vz norocit

NOROCI, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. A face pe cineva fericit, a da sau a aduce cuiva noroc; a ferici. E foarte convins că o întîmplare extraordinară are să vie... să-l norocească deodată. VLAHUȚĂ, O. A. 223. Pe toate le-ai norocit... La toate le-ai dat noroc. BIBICESCU, P. P. 202. 2. (Popular) A ursi, a soroci, a sorti, a meni. Mamonul a norocit-o de s-a făcut crăiasă. RETEGANUL, P. V 20.

A NOROCI ~esc tranz. pop. 1) A face să aibă noroc. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A supune unor vrăji, prestabilind viitorul; a sorți; a ursi; a hărăzi. /Din noroc

norocésc v. tr. (d. norocit). Fac norocos: munca-l norocește pe om.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

noroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocesc, 3 sg. norocește, imperf. 1 noroceam; conj. prez. 1 sg. să norocesc, 3 să norocească

noroci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocesc, imperf. 3 sg. norocea; conj. prez. 3 să norocească

noroci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocesc, imperf. 3 sg. norocea; conj. prez. 3 sg. și pl. norocească

noroci (conj. norocească)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOROCIT adj. v. celebru, faimos, fericit, ilustru, mare, mulțumit, norocos, renumit, reputat, satisfăcut, vestit.

norocit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. FERICIT. ILUSTRU. MARE. MULȚUMIT. NOROCOS. RENUMIT. REPUTAT. SATISFĂCUT. VESTIT.

NOROCI vb. v. da, destina, ferici, hărăzi, hotărî, meni, orândui, predestina, rândui, saluta, sorti, ursi.

noroci vb. v. DA. DESTINA. FERICI. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SALUTA. SORTI. URSI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

noroci, norocesc v. t. a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc

Intrare: norocit
norocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norocit
  • norocitul
  • norocitu‑
  • norocită
  • norocita
plural
  • norociți
  • norociții
  • norocite
  • norocitele
genitiv-dativ singular
  • norocit
  • norocitului
  • norocite
  • norocitei
plural
  • norociți
  • norociților
  • norocite
  • norocitelor
vocativ singular — —
plural — —
nărocit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
norucit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: noroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noroci
  • norocire
  • norocit
  • norocitu‑
  • norocind
  • norocindu‑
 singular plural
  • norocește
  • norociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • norocesc
 (să)
  • norocesc
  • noroceam
  • norocii
  • norocisem
a II-a (tu)
  • norocești
 (să)
  • norocești
  • noroceai
  • norociși
  • norociseși
a III-a (el, ea)
  • norocește
 (să)
  • norocească
  • norocea
  • noroci
  • norocise
plural I (noi)
  • norocim
 (să)
  • norocim
  • noroceam
  • norocirăm
  • norociserăm
  • norocisem
a II-a (voi)
  • norociți
 (să)
  • norociți
  • noroceați
  • norocirăți
  • norociserăți
  • norociseți
a III-a (ei, ele)
  • norocesc
 (să)
  • norocească
  • noroceau
  • norociră
  • norociseră
năroci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

norocit, norocităadjectiv

  • 1. învechit Norocos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: norocos
    • format_quote Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. ALECSANDRI, T. I 411. DLRLC
  • 2. învechit Norocos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: norocos
    • format_quote Împărăteasa îl sărută plîngînd și-i pofti întoarcere norocită. POPESCU, B. II 15. DLRLC
    • format_quote Noi am făcut un norocit drum. KOGĂLNICEANU, S. 16. DLRLC
    • 2.1. învechit Care aduce noroc. DLRLC
      • format_quote Iaca norocita plăcintă de care am vorbit, intră adusă pe o tipsie de argint. NEGRUZZI, S. I 287. DLRLC
  • 3. popular Fericit, mulțumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fericit mulțumit
etimologie:
  • vezi noroci DEX '98 DEX '09

noroci, norocescverb

  • 1. popular familiar A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ferici
    • format_quote E foarte convins că o întîmplare extraordinară are să vie... să-l norocească deodată. VLAHUȚĂ, O. A. 223. DLRLC
    • format_quote Pe toate le-ai norocit... La toate le-ai dat noroc. BIBICESCU, P. P. 202. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hărăzi meni sorti ursi
    • format_quote Mamonul a norocit-o de s-a făcut crăiasă. RETEGANUL, P. V 20. DLRLC
etimologie:
  • noroc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.