TRESTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă: a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se folosește la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. Compuse: Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios); trestie de zahăr = plantă erbacee din familia gramineelor originară din sud-estul Asiei cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinarum); trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĭstĭ. corectat(ă)

nodoros, ~oasă a vz noduros

noduros, ~oasă [At: (a. 1802) GCR II, 192/1 / V: ~dor~ / Pl: ~oși, ~oase / E: nod + -uros] 1 a (D. ațe, sfori, funii, țesături etc.) Care are multe noduri (3). 2 a (D. arbori, legume, diverse plante) Plin de noduri (8) Si: cioturos, (îrg) nodos (1). 3 sf (Reg) Încâlcitură de plante. 4 a (D. ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu articulații proeminente Si: (pop) ciolănos. 5 a (D. obiecte) Care are părți proeminente, îngroșate, cocoloașe, asperități. 6 sn (Înv; arg) Țigară. 7 a (Fig) Grosolan. 8 a (Fig) Fățarnic.

NODOROS, NODUROS I. adj. 1 Cu n o d u r i, plin de noduri: peștii se strecurau... și pluteau alături cu buștenii noduroși de stejar (ODOB.); toroipanul pe care și-l cioplise el dintr’un lemn nodoros de măslin sălbatic (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Necioplit, grosolan. II. NODUROASĂ sf. 🌿 = GOLOMOZ II.

NODUROS 👉 NODOROS.

NODUROS, -OASĂ, noduroși, -oase, adj. 1. Cu noduri, plin de noduri. Făceau puțină umbră doi zarzări bătrîni, cu trunchiurile noduroase. SADOVEANU, O. VIII 221. Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84. 2. (Despre părți ale corpului) Cu noduri proeminente; cioturos, ciolănos. Picioarele lui noduroase și gîtuite par smulse din butuce. ARGHEZI, P. T. 10. Erau niște voinici noduroși care se plimbau prin munți ca pe moșia lor. AGÎRBICEANU, S. P. 16. Mîinile... noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variantă: nodoros, -oasă (SADOVEANU, O. VII 230, ALECSANDRI, P. P. 145) adj.

TRESTIE, trestii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, care crește pînă la 3-4 m înălțime, cu tulpina dreaptă, lemnoasă, goală în interior, cu frunze lungi, tăioase pe margini, cu flori în buchete la vîrful tulpinii, cu semințe aripate; crește în soluri umede, pe marginea lacurilor sau în ape liniștite, puțin adînci și este întrebuințată la diverse împletituri și îngrădituri (Phragmites communis); stuf. Păduri de trestii, ascuțite-n vînt, Se nasc și mor, în soare și viforniți. DRAGOMIR, P. 25. Trestiile galbene... foșneau atingîndu-și pămătufurile. SADOVEANU, O. VI 527. Acolo-n ochi de pădure, Lîngă trestia cea lină... Vom ședea în foi de mure. EMINESCU, O. I 54. ◊ (În metafore și comparații) Era înaltă, subțire trestie, cu ochi verzi. STANCU, D. 11. ◊ (Și în forma compusă trestie-de-baltă) Simțeam cum bolta se-nfioară, cum sînu-i uriaș tresaltă, Cum tremură înfrigurată sfioasa trestie-de-baltă. GOGA, C. P. 10. Mijlocul tău ca trestia-de-baltă și mersul tău ușor. DELAVRANCEA, A. 59. ◊ Compuse: trestie-de-cîmpuri (sau trestie-mică) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii; crește prin fînețe, pe margini de păduri și pe malurile rîurilor (Calamagrostis epigeios); trestie-de-zahăr = plantă erbacee, din familia gramineelor, cultivată în țările calde ca plantă industrială, din al cărei suc se fabrică zahăr (Saccharum officinarum). Încă din 1512 s-a început importul de negri din Africa pentru plantațiile de ananas, trestie-de-zahăr, cafea. RALEA, O. 28. Exploata zeci de moșii și visa culturi rare de orez și trestie-de-zahăr în țara noastră. SADOVEANU, E. 173; trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina lemnoasă, foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus Rotang). (Eliptic) O luă spre Jidovița agale... învîrtind între degete un baston de trestie. REBREANU, I. 60; trestie-mirositoare = obligeană.

NODUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre sfori, ațe etc.) Care are (multe) noduri. 2) (despre tulpini sau alte părți ale plantelor lemnoase) Care are (multe) cioturi; cioturos. Băț ~. 3) (despre persoane sau părți ale corpului lor) Care are articulații proeminente; cioturos. Degete ~oase. /nod + suf. ~uros

noduroasă f. plantă cu aspect noduros, cu florile adesea roșiatice sau violete (Dactylis glomerata).

noduros a. 1. plin de noduri; 2. fig. grosolan: vorbe noduroase PANN.

nodurós, și -orós, -oásă adj. (d. nod). Plin de nodurĭ, cĭoturos. S.f. O plantă gramineee care care crește pin fînețe și pădurĭ (dáctylis glomeráta).

noduros adj. m., pl. noduroși; f. noduroasă, pl. noduroase

noduros adj. m., pl. noduroși; f. noduroasă, pl. noduroase

noduros adj. m., pl. noduroși; f. sg. noduroasă, pl. noduroase

noduros

Nodurosu’ s. invar. (er., obs.) penis.

NODUROASĂ s. v. golomăț.

NODUROS adj. cioturos, (înv. și reg.) nodos. (Trunchi ~.)

TRESTIE-MICĂ s. v. trestie-de-câmp.

TRESTIE-NODUROASĂ s. v. trestie-de-câmp.

noduroasă s. v. GOLOMĂȚ.

NODUROS adj. cioturos, (înv. și reg.) nodos. (Trunchi ~.)

trestie-mică s. v. TRESTIE-DE-CÎMP.

trestie-noduroasă s. v. TRESTIE-DE-CÎMP.

NODUROS, -OASĂ adj. 1. (Despre ațe, sfori, funii, țesături etc.) Care are (multe) noduri (I 1), cu noduri. Două funii se rupea, Numai una rămînea, Una lungă nodoroasă, Cît un braț voinic de groasă! alecsandri, p. p. 145. ◊ Fig. Neamurile barbare... găsind pînza limbei urzită..., aruncau cîte un fir de bătătură de a lor, groasă și nodoroasă. negruzzi, s. i, 267. 2. (Despre arbori, lemne, diverse plante) Cu noduri (II1), plin de noduri; cioturos, (învechit și regional) nodos. Peștii... pluteau alături cu buștenii noduroși de stejar. odobescu, s. iii, 16. Toroipanul... și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec și și-l ferecase cu fier. ispirescu, u. 33. Un stejar lăsa brațe noduroase și bătrîne peste un norod de dediției. galaction, o. 46. Zaharia Duhu arătă cu bastonul noduros, spre ghivecile cu flori suspendate pe suporturi de lemn văpsit verde. c. petrescu, a. 306, cf. id. s. 12. Făceau puțină umbră doi zarzări bătrîni, cu trunchiurile noduroase. sadoveanu, o. vii, 322, cf. iv, 185. Printre ele, cresc rari măslini slabi, noduroși, abia ducîndu-și zilele în pămîntul lor pietros. Bart, s. m. 54. Un om umbla să bage-n casă O scîndură de brad, cam noduroasă. arghezi, s. p. 31, cf. id. c. o. 217. Vîntul suna frunzele sărace ale arborilor, legăna crengile noduroase. stancu, u.r.s.s. 197. Erau și alții, cu bastoane grele, noduroase. pas, z. i, 212. Bătrîni sprijinindu-se pe bîte noduroase. v. rom. iunie 1954, 127. Arborele crește drept, strîmb, buburos. nodoros. h iv 52. Tu ești, brade, clenguros Și la trup ești nodoros. jarnIk-bîrseanu, d. 508. Și sucită, Și-nvîrtită, Și țăpoasă, noduroasă (Mătura), pamfile, c. 26. ◊ Fig. Nu simțea nici o plăcere de a lua pe cerbicea sa un jug atît de noduros. barițiu, p. a. ii, 634. ♦ (Substantivat, f.) Încîlcitură de plante. cf. brandza, FL. 496, GRECESCU, FL. 624, PANȚU, PL. 3. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu articulații proeminente sau cu proeminențe. cf. nod (II 2). Șeful de masă luă pachetul de cărți c-o mină uscată și nodoroasă. delavrancea, s. 133. Își simțea oasele trupului grele, noduroase și ascuțite. vlahuȚă, o. a. 122. Mîinile... noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. sandu-aldea, u. p. 7. Erau niște voinici noduroși care se plimbau prin munți ca pe moșia lor. agîrbiceanu, s. p. 16. Nu rămînea din gîtul de pui decît o lungă, nodoroasă și încovoiată „mîța popii”. hogaș, m. n. 37. Un cîine veni lîngă dînsul, îi linse mîinile noduroase, își culcă pe genunchii lui capul. rebreanu, i. 80. Picioarele lui noduroase și gîtuite par smulse din butuce. arghezi, p. t. 10. Mîinile nodoroase... drămăluiau... cele două talismane ale neamului Vardarilor. c. petrescu, a. r. 196. Și-și frîngea mîinile uscate și noduroase. beniuc, m. c. i, 366. Oase noduroase, Din oase mărunte De ciute cărunte. teodorescu, p. p. 60. 4. (Despre obiecte) Care are părți proeminente, îngroșate, cocoloașe, asperități. v. colțuros. În vîrf nodoros de munte Să roagă cu lacrămi crunte (a. 1802). gcr ii, 192/1. Înghit din oală Prea nodoroase Găluști vîrtoase. i. văcărescul, p. 342/12. Hîrîită, nodoroasă stă în colb rîșnița veche. eminescu, o. i, 84. Își aprinse țigara, o țigară grosolană și noduroasă de tutun ieftin. barbu, ș. n. 122. ♦ (Substantivat, n.; argotic) Țigară. cf. călinescu, e. o. i, 27. 5. Fig. Grosolan, necioplit (1). Cine nu știe măsura n-a știut în veci a scri: ...Un vers nu avea putere și ajunge nodoros; Eu mă tem d-a zice multe și mă fac întunecos. heliade, o. i, 120. Vreo cîteva vorbe trînti... D-ale nodoroase, ca niște ciomege. pann, p. v. ii, 100/16. 6. Fig. (Regional) Prefăcut, fățarnic (Boișoara-Călimănești). alr i 1 558/795. E nodoros, cine-i știe gîndurile lui? ib. – pl.: noduroși, -oase. – Și: nodoros, -oasă adj. – Nod + suf. -uros.