nevrită sf [At: COSTINESCU / V: (înv) neuri~ / Pl: ~te / E: fr névrite] (Med) Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv (3).

NEVRITĂ, nevrite, s. f. Inflamație a unui nerv. Aceste alterări puteau fi datorate unei nevrite periferice. PARHON, O. A. I 29.

NEVRITĂ s.f. (Med.) Leziune inflamatorie sau degenerativă a nervilor. [< fr. névrite, cf. gr. neuron – nerv].

NEVRITĂ s. f. leziune inflamatorie sau degenerativă a nervilor. (< fr. névrite)

NEVRITĂ ~e f. Stare patologică constând într-o afecțiune inflamatoare a nervilor periferici, care se manifestă prin scăderea sau pierderea sensibilității și chiar prin paralizii parțiale. /<fr. névrite

* nevrítă f., pl. e (după fr. névrite, d. ngr. névron, vgr. neûron, nerv). Med. Leziune inflamatorie a nervilor.

neurită sf vz nevrită

nevrită (leziune a unui nerv) (desp. ne-vri-) s. f., g.-d. art. nevritei; pl. nevrite

nevrită (leziune a unui nerv) (ne-vri-) s. f., g.-d. art. nevritei; pl. nevrite

nevrită (leziune a unui nerv) s. f. (sil. -vri-), pl. nevrite