10 definiții pentru nevoință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEVOINȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.
NEVOINȚĂ, nevoințe, s. f. (Înv.) 1. Necesitate, nevoie (1). 2. Greutate, dificultate. – Nevoi + suf. -ință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
nevoință sf [At: CORESI, EV. 5 / Pl: ~țe / E: nevoi + -ință] (Înv) 1 Dificultate. 2 (Îlav) Cu (multă) ~ Cu greu. 3 Suferință. 4 Tortură. 5 (Îlav) Cu ~ Fără milă. 6 (Îal) Aspru. 7 (Îlav) În ~ Chinuit. 8 (Îal) Torturat. 9 Efort. 10 Zel. 11 (Îla) Cu ~ Zelos. 12 (Îal) Stăruitor. 13 (Îlav) Cu (multă sau mare, bună) ~ sau cu toată ~ Cu tragere de inimă. 14 (Îal) În mod insistent. 15 (Îlav) Cu ( sau prin) ~ța cuiva Prin munca asiduă a cuiva. 16 (Îal) Datorită eforturilor depuse de cineva. 17 (Îe) A pune (sau, rar, a face, a avea) (multă) ~ (sau toată ~ța) A depune eforturi deosebite. 18 (Îe) A pune ~ la... A insista pe lângă cineva. 19 Necesitate (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEVOINȚĂ, nevoințe, s. f. (Învechit) 1. Trebuință, necesitate, nevoie (1). Caracterul ajutoarelor ce trebuiesc date [muncitorilor] este arătat prin natura nevoințelor. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. 2. Dificultate, greutate, piedică, nevoie (2). Erau deprinși cu tot felul de nevoințe. STĂNOIU, C. I. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEVOINȚĂ ~e f. înv. 1) v. NEVOIE. 2) Caracterul a ceea ce este greu de realizat; greutate; dificultate. /nevoie + suf. ~ință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nevoínță f., pl. e. Anevoință, dificultate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nevoință (înv.) s. f., g.-d. art. nevoinței; pl. nevoințe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nevoință (înv.) s. f., g.-d. art. nevoinței; pl. nevoințe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nevoință s. f., g.-d. art. nevoinței; pl. nevoințe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEVOINȚĂ s. v. belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nevoință s. v. BELEA. BUCLUC. CAZNĂ. CERINȚĂ. CHIN. DANDANA. DIFICULTATE. EFORT. EXIGENȚĂ. FORȚARE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. IMPERATIV. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. LIPSĂ. MIZERIE. MUNCĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NECESITATE. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBLIGAȚIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. OSTENEALĂ. PACOSTE. PIEDICĂ. POCINOG. PRETENȚIE. RĂU. SĂRĂCIE. SFORȚARE. SILINȚĂ. STAVILĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. SUPĂRARE. TREBUINȚĂ. TRUDĂ. ZBATERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
nevoință, nevoințesubstantiv feminin
- sinonime: necesitate nevoie trebuință
- Caracterul ajutoarelor ce trebuiesc date [muncitorilor] este arătat prin natura nevoințelor. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. DLRLC
-
- sinonime: dificultate greutate nevoie piedică
- Erau deprinși cu tot felul de nevoințe. STĂNOIU, C. I. 159. DLRLC
-
etimologie:
- Nevoi + sufix -ință. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.