NERVURAȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

nervurație sf [At: LINȚIA, P. II, 172 / Pl: -ii / E: nervură + -ație] (Rar) 1 Ansamblu și mod de dispunere a nervurilor (4). 2 (Cns) Ansamblu de nervuri (10) al scheletului de rezistență al unei construcții.

NERVURAȚIE, nervurații, s. f. (Rar) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

NERVURAȚIE s.f. ♦ (Liv.) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. ♦ (Constr.) Ansamblu de nervuri al scheletului de rezistență al unei construcții. [Gen. -iei. / < fr. nervuration].

NERVURAȚIE s. f. ansamblu de nervuri (3) și modul de dispunere a lor. (< fr. nervuration)

nervurație (desp. -ți-e) s. f., art. nervurația (desp. -ți-a), g.-d. art. nervurației; pl. nervurații, art. nervurațiile (desp. -ți-i-)

nervurație (-ți-e) s. f., art. nervurația (-ți-a), g.-d. art. nervurației; pl. nervurații, art. nervurațiile (-ți-i-)

nervurație s. f. (sil. -ți-e), art. nervurația (sil. – ți-a), g.-d. art. nervurației; pl. nervurații, art. nervurațiile (sil. -ți-i-)