NEPĂMÂNTEAN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

nepământean, ~ă [At: C. PETRESCU, C. V. 59 / Pl: ~eni, ~ene / E: ne- + pământean] 1-2 smf, a (Ființă) care se consideră că vine din altă lume. 3-4 smf, a (Ființă) care pare că a venit din altă lume. 5-6 smf, a (Fig) (Om) care pare detașat de cele pământești. 7 a Care nu are caracterul lucrurilor de pe pământ.

NEPĂMÂNTEAN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care nu are caracterul lucrurilor de pe pământ; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Ne- + pământean.

nepământean a. și m. străin.

NEPĂMÎNTEAN, -Ă, nepămînteni, -e, adj. Care nu e de pe pămînt, care nu are caracterul lucrurilor de pe pămînt; din alte lumi, nepămîntesc; fig. care pare din altă lume, cu totul neobișnuit, nefiresc. De acolo, din tăcerea nepămînteană a sihlelor, se deștepta cîteodată urlet de fiare necunoscute. C. PETRESCU, A. 17.

nepămînteán, -că adj. adj., pl. enĭ, ence. Străin, care nu e din acest pămînt.

nepământean adj. m., s. m., pl. nepământeni; adj. f., s. f. nepământeană, pl. nepământene

!nepământean adj. m., s. m., pl. nepământeni; adj. f., s. f. nepământeană, pl. nepământene

nepământean adj. m., pl. nepământeni; f. sg. nepământeană, pl. nepământene

NEPĂMÂNTEAN adj. v. supranatural.

NEPĂMÎNTEAN adj. imaterial, nematerial, nepămîntesc, supranatural.