11 definiții pentru neocolonialism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOCOLONIALISM s. n. Politică a unor state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației economice a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaționale. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néocolonialisme.

neocolonialism sns [At: CONTEMP. 1962, nr. 821, 8/7 / P: ne-o-co-lo-ni-a~ / E: fr néo-colonialisme] Formă nouă a colonialismului care urmărește să domine din punct de vedere economic fostele colonii declarate state independente.

NEOCOLONIALISM s. n. Formă nouă a colonialismului care urmărește să domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. néo-colonialisme.

NEOCOLONIALISM s.n. Politică promovată de marile puteri pe tărîm economic, social, ideologic, militar, recurgînd la noi forme de dominație, mai rafinate, în scopul de a obține noi poziții privilegiate. [Pron. ne-o-.... -ni-a-. / cf. fr. néo-colonialisme].

NEOCOLONIALISM s. n. politică prin care cercurile imperialiste încearcă să se adapteze la condițiile create de prăbușirea sistemului colonial, recurgând la forme și metode noi, mai rafinate. (< fr. néo-colonialisme)

neocolonialism s. n. Nouă formă de colonialism care urmărește dominarea economiei unei țări ◊ „Pozițiile-cheie pe care puterile occidentale și în special SUA le dețin în aparatul executiv al ONU au permis ca operațiunea ONU din Congo să se transforme într-un instrument de manevră al neocolonialismului. Cont. 18 X 62 p. 8; v. și Sc. 11 XI 79 p. 6 (din fr. néocolonialisme, engl. neocolonialism; DMC 1950; FC I 139; DP; DEX, DN3)

NEOCOLONIALISM n. Politică promovată de unele state care caută să-și păstreze prin metode noi dominația economică și politică asupra fostelor colonii și semicolonii, devenite state independente. [Sil. ne-o-co-lo-ni-a-] /<fr. néo-colonialisme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neocolonialism (desp. ne-o-, -ni-a-) s. n.

neocolonialism (ne-o-, -ni-a-) s. n.

neocolonialism s. n. (sil. ne-o-, -ni-a-)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEOCOLONIALÍSM (< fr.) s. n. Politică dusă de unele state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației (economice) a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaționale. Printre principalii reprezentanți doctrinari ai n. se numără: R. Nurkse, W. Galonson, H. Leibenstein, R.N. Rosenstein-Rodan, J. Viner.

Intrare: neocolonialism
  • silabație: ne-o-co-lo-ni-a-lism info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neocolonialism
  • neocolonialismul
  • neocolonialismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • neocolonialism
  • neocolonialismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neocolonialismsubstantiv neutru

  • 1. Politică a unor state dezvoltate care are drept obiectiv continuarea dominației economice a fostelor colonii, devenite state suverane, prin mijloace moderne: valutar-financiare, tehnologice, informaționale. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.