nemțesc, ~ească [At: URECHE, L. 124 / Pl: ~ești / E: neamț + -esc] 1 a German. 2 a Austriac. 3 a (Îs) Cafea ~ească Băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită Si: (asr) șvarț. 4 a (Gmț; îs) Cald ~ Frig. 5 sf Limbă germană. 6 a (D. obiecte) Fabricat, lucrat etc. de germani ori austrieci. 7 a (D. obiecte) Fabricat, lucrat etc. în Germania sau în Austria. 8 a (Reg; îs) Plug ~ Plug de fier. 9 a (Înv; d. îmbrăcăminte; îoc oriental) Făcut după moda occidentală. 10 a (Pop; d. îmbrăcăminte; îoc țărănesc) Orășenesc. 11 sfa (Reg) Dans popular cu lăutari Si: (reg) nemțișorul (5). 12 sfa (Reg) Melodie după care se execută nemțeasca (11) Si: (reg) nemțișorul (6). 13 sm (Înv) Monedă austriacă, în valoare de 40 de creițari, care a circulat în Ardeal. 14 sm (Nob) German. 15 sm (Nob) Austriac.

NEMȚESC, -EASCĂ, nemțești, adj. Al nemților, propriu nemților. ◊ (Popular) Haine sau straie nemțești = haine orășenești. Un om mijlociu la stat, în straie nemțești, cam ponosite. SADOVEANU, P. S. 69. Cînd pe-aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești. CREANGĂ, P. 147.

NEMȚESC ~ească (~ești) pop. Care aparține nemților; propriu nemților. Disciplină ~ească. /neamț + suf. ~esc

nemțesc a. 1. german: limba nemțească; 2. austriac sau european: haine nemțești CAR. muzică nemțească FIL.; 3. se zice de o specie de porumb, numit și cincantin; capră nemțească, Bot. calcea calului. ║ nemțește adv. 1. ca Nemții: a vorbi nemțește; 2. în limba germană: a traduce nemțește; 3. după moda europeană (sau austriacă): nemțește bine se îmbracă GR. AL.

nemțésc v. tr. (d. Neamț). Germanizez.

nemțésc, -éască adj. Al Nemților, german: limba nemțească. Eŭropenesc: haĭne nemțeștĭ.

nemți vr [At: RUSSO, S. 17 / Pzi: ~țesc / E: neamț] 1 (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană. 2 (Rar) A adopta modul de viață german. 3 (Rar; pex) A se occidentaliza. 4 (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală. 5 (Rar) A se îmbrăca orășenește. 6 (Olt) A se îmbăta.

scoruș¹ sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~uj, ~riș / Pl: ~i / E: drr scorușă¹] 1 Arbore din familia rozaceelor, înalt de 15-20 m, cu scoarța brună, crăpată, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile cu flori albe dispuse în buchete, cu frunze roșii, galbene sau brune, al cărui lemn dur și dens este folosit în industria mobilei, iar coaja drept colorant: Si: (înv) scorum, (reg) sorb (Sorbus domestica). 2 (Șîc ~-păsăresc, ~-sălbatic, ~-de-munte) Arbore mic din familia rozaceelor, cu crengile rare și mlădioase, cu frunzele zimțate și cu fructe de culoare roșie Si: sorb, (reg) merișor¹, mersină, lemn câinesc, lemn-pucios, pomul-ursului (Sorbus aucuparia). 3 (Îc) ~-pufos Arbore ale cărui frunze prezintă pe suprafața inferioară un fel de pâslă sură (Sorbus aucupasla). 4 (Reg; îc) ~-de-pădure Sorb (Sorbus torminalis). 5 (Reg; îc) ~riș-de-munte Răculeț (Polygonum bistorta). 6 (Reg; îc) ~-nemțesc Moșmon (Mespilus germanica). 7 (Reg; îac) Măceș (1) (Rosa canina).

NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus. Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003. Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17.

SCORUȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu flori albe dispuse în corimbi, cu fructele ca niște merișoare, de culoare roșie sau galbenă, comestibile; crește în regiunea dealurilor; lemnul lui, foarte dur, se întrebuințează la fabricarea uneltelor de tîmplărie, a paturilor de armă etc. (Sorbus domestica). În vale, printre scorușii de-abia înverziți, se ridicau noile locuințe. V. ROM. septembrie 1953, 175. Galbenul... se mai face și din măcieș (păducel), păr pădureț, scoruș ș.a. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 67. ◊ Compuse: scoruș-de-munte (sau scoruș-păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu flori albe și fructele ca niște cireșe roșii, mici, astringente la gust; crește în tăieturi de păduri și tufișuri, în regiunea de munte (Sorbus aucuparia); scoruș-nemțesc = moșmon.

nemțì v. (ironic) a se germaniza și în special a adopta portul și cultura austriacă: pare-mi-se că și Iorgu s’a nemțit AL. [V. neamț].

nemțesc adj. m., f. nemțească; pl. m. și f. nemțești

nemțesc adj. m., f. nemțească; pl. m. și f. nemțești

nemțesc adj. m., f. nemțească; pl. m. și f. nemțești

nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă nemțesc, 3 sg. se nemțește, imperf. 1 sg. mă nemțeam; conj. prez. 1 sg. să mă nemțesc, 3 să se nemțească; imper. 2 sg. afirm. nemțește-te; ger. nemțindu-mă

scoruș-nemțesc (plantă) s. m., pl. scoruși-nemțești

nemțească (limbă) (rar) s. f.

nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțește, imperf. 3 sg. se nemțea; conj. prez. 3 să se nemțească

scoruș-nemțesc (plantă) s. m., pl. scoruși-nemțești

nemțească (limba) s. f.

nemți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemțesc, imperf. 3 sg. nemțea; conj. prez. 3 sg. și pl. nemțească

scoruș nemțesc s. m. + adj.

NEMȚESC adj. 1. v. german. 2. orășenesc. (Îmbrăcat cu haine ~.)

NEMȚESC adj. 1. german, germanic, (înv.) tudesc. (Populație ~.) 2. orășenesc. (Îmbrăcat cu haine ~.)

CAFEA NEMȚEASCĂ s. v. filtru, șvarț.

NEMȚI vb. v. germaniza.

SCORUȘ-NEMȚESC s. v. moșmon.

VARZĂ NEMȚEASCĂ s. v. varză creață.

cafea nemțească s. v. FILTRU. ȘVARȚ.

nemți vb. v. GERMANIZA.

scoruș-nemțesc s. v. MOȘMON.

varză nemțească s. v. VARZĂ CREAȚĂ.

nemțesc, -ească, adj., s.m. și f. (pop.) 1. (adj.) german, austriac. 2. (s.f. art.) limba germană. 3. (adj.; despre obiecte) fabricat de germani sau austrieci. 4. (adj.; despre îmbrăcăminte) făcut după moda occidentală; orășenesc. 5. (s.f. art.; reg.) nume unui dans popular german; melodia după care se cântă; neamțul, nemțișorul. 6. (s.m.; înv.) monedă austriacă în valoare de 40 creițari, care a circulat și în Ardeal.

a face plată nemțească expr. v. a plăti nemțește.

cald nemțesc expr. (glum.) frig.