neliniști vtr [At: CONV. LIT. IV, 294 / Pzi: ~tesc / E: drr neliniștit] 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă liniștea sufletească Si: a (se) tulbura. 3-4 A (se) umple de îngrijorare Si: a (se) îngrijora.

NELINIȘTI, neliniștesc, vb. IV. Tranz. A lipsi de liniște, a umple de neliniște, a tulbura, a îngrijora. Pentru a neliniști în somnul dimineții pe toți oaspeții. La TDRG.

A SE NELINIȘTI mă ~esc intranz. A-și pierde liniștea; a intra la griji; a se agita; a se frământa; a se îngrijora. /Din neliniștit

A NELINIȘTI ~esc tranz. A face să se neliniștească; a îngrijora. /Din neliniștit

NELINIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Pref. ne- + liniște.

neliniște sf [At: NEGRUZZI, S. I, 67 / Pl: (rar) ~ti / E: ne- + liniște] 1 Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr Si: neliniștire (1), tulburare, (înv) neodihnă (2) neodihnire, nepace (2). 2 Îngrijorare. 3 Panică nelămurită Si: anxietate, nesiguranță (9). 4 Mișcare, acțiune continuă Si: neastâmpăr.

NELINIȘTE, neliniști, s. f. Stare de agitație, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mișcare, acțiune continuă; neastâmpăr. – Ne- + liniște.

NELINIȘTE, neliniști, s. f. Stare de îngrijorare, tulburare sufletească, grijă, frămîntare. Copilului însă nu-i trecuse neliniștea pe care n-o mărturisise. DUMITRIU, N. 149. O neliniște grea îl cucerea clipă cu clipă. SADOVEANU, O. VII 161.

NELINIȘTE ~i f. Lipsă de liniște sufletească. [G.-D. neliniștii] /ne + liniște

neliniște f. lipsă de liniște.

nelíniște f. Lipsă de liniște, agitațĭune.

neliniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștesc, 3 sg. neliniștește, imperf. 1 nelinișteam; conj. prez. 1 sg. să neliniștesc, 3 să neliniștească

neliniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștesc, imperf. 3 sg. neliniștea; conj. prez. 3 să neliniștească

neliniști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștesc, imperf. 3 sg. neliniștea; conj. prez. 3 sg. și pl. neliniștească

neliniște s. f., g.-d. art. neliniștii; pl. neliniști

neliniște s. f., g.-d. art. neliniștii; pl. neliniști

neliniște s. f., g.-d. art. neliniștii; pl. neliniști

NELINIȘTI vb. 1. v. îngrijora. 2. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 3. v. agita. 4. v. păsa. 5. (MED.) (livr.) a angoasa.

NELINIȘTI vb. 1. a se îngrijora, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta mea.) 2. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.) 3. a se agita, a se frămînta, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atîta!) 4. a se îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni și de nimic.)

A se neliniști ≠ a se domoli

NELINIȘTE s. 1. v. îngrijorare. 2. v. agitație. 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. v. înfrigurare.

NELINIȘTE s. 1. frămîntare, grijă, îngrijorare, temere, (livr.) anxietate, impaciîență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.) 2. agitație, frămîntare, neastîmpăr, zbucium, (livr.) impaciență. (Stare de ~ sufletească.) 3. (MED.) (livr.) angoasă, anxietate. (Are periodic stări de ~.) 4. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)

Neliniște ≠ liniște

NELINIȘTE. Subst. Neliniște, frămîntare, tulburare (fig.), fior, emoție, emoționare, îngrijorare, îngrijare (rar), angoasă (livr.), alarmă, alarmare, impaciență (livr.), neastîmpăr, agitație, tulburare (fig.), zbucium, zbuciumare, încordare, anxietate, tensiune (fig.); înfrigurare, febrilitate. Enervare, exasperare, nervozitate, iritare; iritabilitate, irascibilitate, surescitare, surescitație, surescitabilitate. Teamă, teamăt (înv.), temere, temut (rar), aprehensiune (livr.), frică, spaimă, speriat, sperietură, panică, groază, cutremur (fig.), cutremurare (fig.). Adj. Neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.), tulbure (fig.), emoționat, îngrijorat, îngrijat, alarmat, impacient (livr.), neastîmpărat, agitat, zbuciumat, încordat (fig.), anxios, angoasat (livr.), înfrigurat (fig.), febril (fig.). Enervat, exasperat, nervos, iritat, surescitat; iritabil, irascibil, surescitabil. Temător, plin de teamă, cuprins de teamă, aprehensiv (livr.), înfricoșat, înfricat (reg.), înspăimîntat, speriat, îngrozit. Neliniștitor, tulburător, îngrijorător, îngrijitor (înv.), alarmant, surescitant, zbuciumător (rar). Vb. A se neliniști, a se frămînta (fig.), a se tulbura (fig.), a se emoționa, a se îngrijora, a se îngrija (rar), a se alarma, a se impacienta (livr.), a nu avea astîmpăr, a nu-și găsi locul, a se agita (fig.), a se zbuciuma. A se enerva, a se irita, a fi nervos, a avea nervi. A se teme, a-i fi teamă (frică, groază), a se înfricoșa, a se înfrica, a se înspăimînta, a fi înspăimîntat (speriat), a se speria, a se înfiora, a se îngrozi, a se cutremura (fig.). A neliniști, a frămînta (fig.), a tulbura (fig.), a emoționa, a îngrijora, a alarma, a provoca panică, a agita (fig.). A enerva, a exaspera, a irita, a surescita, a scoate din sărite. A înfricoșa, a înspăimînta, a îngrozi, a băga (pe cineva) în sperieți (în toți sperieții), a cutremura (fig.) Adv. Cu neliniște, cu înfrigurare, cu îngrijorare. Cu teamă, cu frică, cu spaimă, cu groază. V. animație, frică, iritare, nestăpînire, temperament, tristețe.