negreață sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 45^v/31 / Pl: ~eți, (rar) ~ețe, ~ețuri / E: ml nigritia sau negru + -eață] 1-2 Negreală (1-2). 3 Ființă, obiect, pată de culoare neagră. 4 (Reg) Cavitate pe care o prezintă dinții calului până la vârsta de șase ani Si: (reg) mișină, mursă², muscă. 5 (Rar) Vopsea neagră. 6 (Reg; lpl) Rufe murdare, de dat la spălat. 7 (Bot; reg) Neghină (1) (Agrostemma githago). 8 (Med; reg) Diminuare sau pierdere a vederii din cauza lezării retinei, a căilor nervoase optice sau a centrilor celebrali ai vederii Si: amauroză. 9 (Fig) Întuneric.

NEGREAȚĂ, (rar) negreți, s. f. Culoare neagră, pată neagră. Părul, în inele căzîndu-i pe grumaz, Punea negreți albastre pe straniul obraz! MACEDONSKI, O. I 214. Serile, viind despre Arad, pe șesul neted, vezi în fața ta parcă un alt cer, un fel de negreață întinsă în fața ta și nenumărate lumini risipite pe ea, focurile ce ard la crame. SLAVICI, O. II 90.

NEGREAȚĂ ~eți f. 1) v. NEGREALĂ. 2) Pată de culoare neagră. /negru + suf. ~eață

negreață f. 1. calitatea lucrurilor negre: negreața părului; 2. pată neagră. [Lat. NIGRITIA].

negreáță f., pl. ețĭ (lat. nĭgrĭtia, it, negrezza). Calitatea de a fi negru. Substanță neagră.

negreață (desp. ne-grea-) s. f., g.-d. art. negreții; pl. negreți

negreață (ne-grea-) s. f., g.-d. art. negreții; pl. negreți

negreață s. f. (sil. -grea-), g.-d. art. negreții; pl. negreți

NEGREAȚĂ s. v. negru.

NEGREAȚĂ s. v. mișină, năgară, neghină, zizanie.

NEGREAȚĂ s. negreală, negru, (rar) negrime, (reg.) cerneală.

negreață s. v. MIȘINĂ. NĂGARĂ. NEGHINĂ. ZIZANIE.