nefrită sf [At: CORNEA, E. I, 110/16/ Pl: ~te / V: (înv) ~it sn / E: ngr νεφρίτις, fr néphrite] Boală care constă în inflamarea rinichilor.

*NEFRITĂ (pl. -te) sf. 🩺 Inflamațiunea rinichilor.

NEFRITĂ, nefrite, s. f. Boală care constă în inflamația rinichilor. Nefrita scarlatinoasă trece cîteodată în stare de nefrită permanentă, incurabilă. BABEȘ, O. A. I 254.

NEFRITĂ s.f. Inflamare a rinichilor. [< fr. néphrite, cf. gr. nephros – rinichi].

NEFRITĂ s. f. inflamație a rinichilor. (< fr. néphrite)

NEFRITĂ f. Stare patologică constând într-o inflamare acută sau cronică a rinichilor. /<ngr. nefrítis, fr. néphrite

nefrită f. Med. inflamațiunea rinichilor.

nefrítă f., pl. e (vgr. nepfrîtes, d. nephrós, rinichĭ). Med. Inflamațiunea rinichilor: nefrita cronică se numește și „Boala lui Bright”.

nefrit² sn vz nefrită

nefrită (boală de rinichi) (desp. ne-fri-) s. f., g.-d. art. nefritei; pl. nefrite

nefrită (boală de rinichi) (ne-fri-) s. f., g.-d. art. nefritei; pl. nefrite

nefrită (boală de rinichi) s. f. (sil. -fri-), pl. nefrite

NEFRITĂ s. f. Boală care constă în inflamația rinichilor. Nefrit se zice inflamația rărunchilor omului. CORNEA, E. I, 110/16, cf. BIANU, d. s. Nefrita scarlatinoasă trece cîteodată în stare de nefrită permanentă, incurabilă, babeș, o. a. i, 254. La aceste nefrite carnea, ca mîncare, e absolut oprită, ygrec, m. n. 331, cf. dm, der. – pl.: nefrite. – Și: (învechit) nefrit s. n. – Din ngr. νεφρῖτις, fr. néphrite.

NEFRIT¹ s. n. v. nefrită.