2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.
nefericire sf [At: ȘINCAI, HR. I, 206/17 / V: (reg) năf~ / Pl: ~ri / E: ne- + fericire] 1 Lipsă de fericire. 2 Stare a celui nefericit Si: nemângâiere (3), nenoroc (3), nenorocire (7). 3 Suferință morală. 4 Împrejurare, întâmplare etc. care aduce cuiva suferință, necaz. 5 (Îlav) Din ~ Din păcate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICIRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nefericire f. 1. stare demnă de compătimire; 2. soartă, întâmplare rea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nefericíre f. Nenorocire, situațiune saŭ întîmplare nefericită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năfericire sf vz nefericire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nefereci v vz neferici
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neferici [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~reci / Pzi: ~cesc / E: drr nefericit] 1 vt A face să fie nefericit. 2 vr (Rar) A se plânge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale Si: a se tângui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A nenoroci (pe cineva), a aduce nefericire (cuiva).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A NEFERICI ~esc tranz. rar (persoane) A face să nu fie fericit. /Din nefericit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, 3 sg. nefericește, imperf. 1 nefericeam; conj. prez. 1 sg. să nefericesc, 3 să nefericească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, imperf. 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 să nefericească corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neferici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, imperf. 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 sg. și pl. nefericească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Nefericire ≠ fericire, noroc
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEFERICI vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEFERICI vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A neferici ≠ a ferici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NEFERICIRE. Subst. Nefericire, nenorocire, necaz. Dezamăgire, decepție, deziluzie, deznădejde, desperare. Tristețe, întristare, jale, durere (fig.), îndurerare, amar, amărîre (rar), amărăciune, suferință, suferire (înv.), necaz, supărare, dezolare, mîhnire, zdrobire (fig.). Nefericit, nenorocit. Adj. Nefericit, neferice (înv.), nenorocit. Dezamăgit, decepționat, deziluzionat, deznădăjduit, desperat. Trist, întristat, abătut, zdrobit (fig.), dărîmat (fig.), neconsolat, nemîngîiat, îndurerat, amar (fig.), amărît, mîhnit, necăjit, supărat, dezolat. Vb. A fi nefericit, a fi nenorocit, a fi necăjit. A neferici (rar), a aduce (cuiva) nefericire, a nenoroci, a amărî, a necăji, a năpăstui. A deznădăjdui, a despera. A se întrista, a se amărî (fig.), a se îndurera, a se mîhni. A-i fi (cuiva) viața amară, a fi vai și amar de viața cuiva, a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci, a-și distruge viața. Adv. Din nefericire, din nenorocire, din păcate. V. dezastru, durere, necaz, neplăcere, supărare, tristețe.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
nefericire, nefericirisubstantiv feminin
- 1. Starea, situația celui nefericit; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nenorocire antonime: fericire noroc
- Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. DLRLC
- Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. DLRLC
- De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. DLRLC
- Din nefericire = din nenorocire, din păcate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Prefix ne- + fericire. DEX '09
neferici, nefericescverb
etimologie:
- nefericit DEX '09 DEX '98