NEASCUȚIT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

neascuțit, ~ă a [At: DEX² / P: ne-as~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + ascuțit] (D. obiecte) 1 Care nu este ascuțit. 2 Fără vârf. 3 (Pex) Rotunjit.

NEASCUȚIT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascuțit.

ASCUȚIT I. adj. 1 p. ASCUȚI ¶¶ contr. NEASCUȚIT ¶ 2 Tăios: era așa de ~, de tăia ca briciul ¶ 3 Cu vîrf, un creion ~ ¶ 4 fig. Subțire și pătrunzător: se auzi glasul ~ al unei cocoane slabe (DLVR.) ¶ 5 fig.: ~ la limbă, neastîmpărat, care vorbește mereu, care e înțepător, răutăcios; a avea limbă ~ă, a fi rău de gură, mușcător ¶ 8 fig. Pătrunzător, ager: ~ la minte; minte ~ă ¶ 7 📖 Accent ~ 👉 ACCENT ¶ 8 📐 Unghiu ~, unghiu mai mic decît un unghiu drept (🖼 244). II. sbst. 1 Faptul de a (se) ascuți ¶ 2 † = ASCUȚIȘ: ca sabia cu două ~e (BIBL).