3 intrări
27 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NAVAL, -Ă, navali, -e, adj. Care ține de nave (1) sau de navigație, privitor la nave sau la navigație. – Din fr. naval.
NAVAL, -Ă, navali, -e, adj. Care ține de nave (1) sau de navigație, privitor la nave sau la navigație. – Din fr. naval.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
NĂVALĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂVALĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
naval, ~ă a [At: AR (1829), 144 1/8 / Pl: ~i,~e / E: fr naval] 1-2 Care se referă (la nave (1) sau) la navigație. 3 Care se face cu nave (1). 4 Alcătuit din nave (1). 5 Care ține de nave (1). 6 Care aparține navigației (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năval sn vz năvală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năvală [At: VARLAAM, C. 258 / V: (îrg) ~al sn / Pl: (rar) ~le, (înv) ~văli / E: pvb năvăli] 1 sf (Șîe a da ~) Năpustire asupra cuiva cu intenții agresive sau criminale. 2 sf (Mil; înv; șîe a da ~, a face ~) Atac asupra dușmanului într-o luptă, în război. 3 sf (Înv; îlav) Cu ~ În mod impetuos. 4 sf (Mil; înv) Pătrundere (pe neașteptate) pe un teritoriu străin pentru a-l cotropi Si: cotropire, invazie. 5 sf Mișcare impetuoasă. 6 sf Fugă. 7 sf Grabă. 8 av În mod năvalnic (1). 9 sf Izbucnire extrem de violentă. 10 sf Izbucnire abundentă și violentă a lacrimilor, a sângelui etc. 11 sf Îngrămădire cu grabă undeva. Si: îmbulzeală, înghesuială. 12 sf (Ccr) Mulțime de oameni sau de obiecte în mișcare Vz forfotă. 13 sf (Rar; îlv) A-i da ~ A copleși. 14 sf (Îlv) A da ~ A năvăli. 15 sf (Îvr; îs) Ceas de ~ Împrejurare grea. 16 sf (Îas) Ceas de cumpănă. 17 sn (Trs; îf năval) Sarcină mare de iarbă, cât poate lua un om în spate. 18 sf (Bot; reg) Ferigă (Polystichum filix mas).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAVAL, -Ă, navali, -e, adj. Referitor la nave sau la navigație. Șantier naval. ▭ În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși. BART, S. M. 21. ◊ Bază navală v. bază.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂVALĂ s. f. 1. Faptul de a năvăli (asupra cuiva); atac, asalt, invazie; (concretizat) mulțime de oameni care năvălesc, se îmbulzesc. Strigătul uriaș al mulțimii se umflă, crescu, străpuns deodată ca de multe ace subțiri, de o salvă de împușcături. Năvala se opri. DUMITRIU, N. 110. Viteazul cu-a sa pală Face drum printre năvală Și pătrunde prin săgeți. ALECSANDRI, P. II 16. Dealul Cătălinei... se numește astfel, de pe numele unei prințese romîne, care scăpase de o năvală dușmănească în vîrful lui. NEGRUZZI, S. I 183. Năvala se trase înapoi spăimîntată de piepturile goale ale vitejilor. BĂLCESCU, O. II 132. ◊ Expr. A da năvală = a năvăli. Călărașii dau năvală, manevrînd prin mulțime. BUJOR, S. 127. Și cum starea oștii noastre o știa, fără-ndoială, Mikloș, chiar în acea noapte, peste noi dădu năvală. DAVILA, V. V. 34. Calul atunci dă năvală asupra ursului. CREANGĂ, P. 198. ♦ (În metafore și comparații, în legătură cu verbe de mișcare) Goană impetuoasă. Secerătorii mînau năvală spre bordeiele lor. Călări și pe jos. DELAVRANCEA, S. 195. Aleargă năvală nebună. Împrăștie singur pe cîți îi adună, Cutreieră cîmpul. COȘBUC, P. I 206. În dușmanii Moldovei acu să-ntrați năvală, Cum intră leu-n turme și paloșul în coaste! ALECSANDRI, P. III 222. 2. Năpădire, pornire impetuoasă, copleșitoare, care nu poate fi stăvilită. E o năvală de sunete scurte, puternice, făcînd aproape să trepideze pămîntul. BOGZA, C. O. 164. Afară se simțea năvala vîntului. SADOVEANU, P. S. 39. Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. REBREANU, R. I 162. ◊ Fig. Din năvala de neologisme se vor ciurui cele necesare exprimării precise. SADOVEANU, E. 38. ◊ (În legătură cu abstracte) Abramovici avu o năvală de bucurie. SAHIA, N. 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAVAL, -Ă adj. Referitor la nave sau la navigație. [Cf. it. navale, lat. navalis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAVAL, -Ă adj. referitor la nave, la navigație. (< fr. naval, lat. navalis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NAVAL ~ă (~i, ~e) Care ține de nave; propriu navelor. Construcție ~ă. /<fr. naval
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂVALĂ ~e f. 1) Înaintare impetuoasă (mai ales, prin surprindere) asupra dușmanului. * A da ~ a) a năvăli; b) a se repezi. 2) Pătrundere masivă a unei armate într-o țară străină cu scopuri de cotropire; invazie. 3) Mișcare nestăvilită. ~a apelor. 4) (despre ființe) Îngrămădire (grăbită) într-un singur loc. * La pomană, ~ se spune, când cineva caută să beneficieze de ceva fără cheltuieli. /v. a năvăli
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
naval a. privitor la corăbii de răsboiu: bătălie navală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năval n. (poetic) năvală: Tătarii ca zăvozii pe dânsul dau năval AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năvală f. 1. atac neașteptat; 2. invaziune, irupțiune. [Abstras din năvălì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* navál, -ă adj. (lat. navalis. V. navă). De corăbiĭ, relativ la corăbiĭ: luptă navală, inginer naval.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năválă f., pl. e (sîrb. navala, invaziune; rus. naval, neplăcere neașteptată. V. val 1). Atac subit, irupțiune, ĭuruș, șarjă. Invaziune, incursiune. A da năvală, a năvăli, a te repezĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*șárjă f., pl. e (fr. charge, d. charger, a încărca). Atac impetuos în bătălie, maĭ ales cu călărimea. Semnal de șarjă: a suna șarja. – Curat rom. năvală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+da năvală (a ~) (a năvăli) loc. vb. v. da2
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
naval adj. m., pl. navali; f. navală, pl. navale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năvală s. f., g.-d. art. năvalei; pl. năvale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
naval adj. m., pl. navali; f. navală, pl. navale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năvală s. f., g.-d. art. năvalei; pl. năvale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
naval adj. m., pl. navali; f. sg. navală, pl. navale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năvală s. f., g.-d. art. năvalei; pl. năvale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂVALĂ s. v. asalt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂVALĂ s. (MIL.) asalt, atac, iureș, năvălire, (înv. și reg.) șturm. (~ dată împotriva cetății.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
NAVALĂ, I. (Sur XXIV), < subst. năvală.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
naval, navalăadjectiv
-
- Șantier naval. DLRLC
- În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși. BART, S. M. 21. DLRLC
-
etimologie:
- naval DEX '09 DEX '98 DN
năvală, năvalesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva. DEX '09 DEX '98sinonime: îmbulzeală înghesuială
- 1.1. Mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Viteazul cu-a sa pală Face drum printre năvală Și pătrunde prin săgeți. ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
- Năvala se trase înapoi spăimîntată de piepturile goale ale vitejilor. BĂLCESCU, O. II 132. DLRLC
-
- A da năvală = năvăli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: năvăli
- Călărașii dau năvală, manevrînd prin mulțime. BUJOR, S. 127. DLRLC
- Și cum starea oștii noastre o știa, fără-ndoială, Mikloș, chiar în acea noapte, peste noi dădu năvală. DAVILA, V. V. 34. DLRLC
- Calul atunci dă năvală asupra ursului. CREANGĂ, P. 198. DLRLC
-
-
- 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fugă
- Secerătorii mînau năvală spre bordeiele lor. Călări și pe jos. DELAVRANCEA, S. 195. DLRLC
- Aleargă năvală nebună. Împrăștie singur pe cîți îi adună, Cutreieră cîmpul. COȘBUC, P. I 206. DLRLC
- În dușmanii Moldovei acu să-ntrați năvală, Cum intră leu-n turme și paloșul în coaste! ALECSANDRI, P. III 222. DLRLC
- 2.2. În chip năvalnic. DEX '09 DEX '98sinonime: impetuos
-
- 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. DEX '09 DEX '98
- Strigătul uriaș al mulțimii se umflă, crescu, străpuns deodată ca de multe ace subțiri, de o salvă de împușcături. Năvala se opri. DUMITRIU, N. 110. DLRLC
- Dealul Cătălinei... se numește astfel, de pe numele unei prințese romîne, care scăpase de o năvală dușmănească în vîrful lui. NEGRUZZI, S. I 183. DLRLC
-
- 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). DEX '09 DEX '98
- E o năvală de sunete scurte, puternice, făcînd aproape să trepideze pămîntul. BOGZA, C. O. 164. DLRLC
- Afară se simțea năvala vîntului. SADOVEANU, P. S. 39. DLRLC
- Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. REBREANU, R. I 162. DLRLC
- Din năvala de neologisme se vor ciurui cele necesare exprimării precise. SADOVEANU, E. 38. DLRLC
- Abramovici avu o năvală de bucurie. SAHIA, N. 73. DLRLC
- diferențiere Pornire impetuoasă, copleșitoare, care nu poate fi stăvilită. DLRLCsinonime: năpădire
-
etimologie:
- năvăli DEX '09 DEX '98