naufragiat, ~ă [At: NEGULICI / P: na-u-fra-gi-at / Pl: ~ați, ~e / E: naufragia] 1 a (D. nave; pex d. oameni) Care a suferit un naufragiu (1). 2 a (Fig; d. oameni) Care se află într-o situație nedorită din cauza unor întâmplări nefavorabile. 3 smf Persoană care se găsea la bordul unei nave care a suferit un naufragiu. 4 smf Persoană care a fost salvată dintr-un naufragiu (1).

NAUFRAGIAT, -Ă, naufragiați, -te, adj. Care a suferit un naufragiu. N-aude nimeni, nu răspunde nimeni. Nici țipenie de om. Parc-am fi undeva la capătul pămîntului. Naufragiați. Pierduți. SEBASTIAN, T. 16. ◊ (Substantivat) Două pasări albe... ca doi porumbei mesageri cu o veste bună spre necunoscuta insulă cu naufragiați. C. PETRESCU, Î. II 251. (Fig.) A băgat cineva de samă înfățișarea lui de naufragiat în luptă cu elementele nepăsătoare și nemiloase? SADOVEANU, O. VIII 155.

NAUFRAGIAT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. // s.m. și f. Cel care se găsește pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron. na-u-fra-gi-at. / < naufragia].

NAUFRAGIAT, -Ă adj., s. m. f. (persoană, navă) care a suferit un naufragiu. (< naufragia)

naufragiat a. și m. care a perit sau a scăpat dintr’un naufragiu.

* naufragiát, -ă adj. Care a suferit naufragiŭ: corabie naufragiată, oamenĭ naufragiațĭ. Subst. Persoană care a suferit naufragiŭ. Fig. care n’a putut ajunge departe în carieră. – Și naŭ-.

naufragia vi [At: PONTBRIANT, D. / P: na-ufra-gi-a / Pzi: ~iez / E: naufragiu] 1 (D. nave; pex d. oameni) A suferi un naufragiu (1) Si: (înv) a se naufrânge (1). 2 (Fig) A se afla într-o situație nedorită, nepotrivită din cauza unor întâmplări nefavorabile Vz ratare. 3 (Rar; fig) A se ruina complet.

NAUFRAGIA, naufragiez, vb. I. Intranz. A suferi un naufragiu. Corabia a naufragiat. ◊ Fig. Junele... se află acum în tristul adăpost al celor a căror inteligență a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri. MACEDONSKI, O. IV 16.

NAUFRAGIA vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].

NAUFRAGIA vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)

A NAUFRAGIA ~ez intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu

naufragià v. a face naufragiu.

* naufragiéz și naŭ- v. tr. (d. naufragiŭ; fr. naufrager, it. naufragare). Mă înec, sufer naufragiŭ, vorbind de corăbiĭ și oameniĭ din ele. V. eșuez.

naufragiat s. m., adj. m., pl. naufragiați; f. sg. naufragiată, pl. naufragiate

naufragia (a ~) (desp. na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. naufragiez (desp. -gi-ez), 3 naufragiază, 1 pl. naufragiem; conj. prez. 1 sg. să naufragiez, 3 să naufragieze; ger. naufragiind (desp. -gi-ind)

naufragia (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragiază, 1 pl. naufragiem (-gi-em); conj. prez. 3 să naufragieze; ger. naufragiind (-gi-ind)

naufragia vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiez, 3 sg. și pl. naufragiază, 1 pl. naufragiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragieze; ger. naufragiind (sil. -gi-ind)

naufragia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. naufragiază, 1 pl. naufragiem, ger. naufragiind)

naufragiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.

NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.

NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrînge.