natal, ~ă a [At: IORGOVICI, O. 54/13 / V: (îvr) ~le ain / Pl: ~i, ~e / E: fr natal] (D. locuri, așezări) 1 În care s-a născut cineva sau ceva. Si: (îvr) nativ (5). 2 De care este legat cineva sau ceva prin naștere. 3 (Înv; îs) Limbă ~ă Limbă maternă.

NATAL, -Ă, natali, -e, adj. De naștere; în care s-a născut (cineva). Cîntînd, munții natali i se năzăreau în fața ochilor. CAMILAR, N. 202. Pe-nserate intram în orășelul meu natal, unde nu mai fusesem de copil. CARAGIALE, O. II 12. Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6.

NATAL, -Ă adj. De naștere, unde s-a născut cineva. [Cf. fr. natal, lat. natalis].

NATAL, -Ă adj. (despre locuri, așezări) în care s-a născut cineva; de naștere. (< fr. natal)

NATAL ~ă (~i, ~e) (despre țări, localități) Care ține de locul de naștere; legat de locul de naștere; de baștină. Plai ~. /<fr. natal

natal a. se zice de locul și de epoca nașterii: ziua natală, locul natal.

* natál, -ă adj. (lat. natalis, d. natus, naștere. V. nat). Relativ la locu saŭ timpu cînd te-aĭ născut, de naștere: locu natal, ziŭa natală.

natale ain vz natal

natal adj. m., pl. natali; f. natală, pl. natale

natal adj. m., pl. natali; f. natală, pl. natale

natal adj. m., pl. natali; f. sg. natală, pl. natale

NATAL, oraș în extremitatea de NE a Braziliei, centru ad-tiv al statului Rio Grande do Norte, por la Oc. Atlantic; 656 mii loc. (1996). Aeroport. Ind. chimică, textilă, a pielăriei și încălțămintei, alim. Prelucr. cafelei. Export de zahăr, bumbac etc. Universitate (1958). Fundat de portughezi în 1597.