opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARODNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.

NARODNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.

narodnic, ~ă [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 105, 1/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs народник] 1 smf Adept al narodnicismului. 2 a Care aparține narodnicismului Si: narodnicist (1). 3 a Care se referă la narodnicism Si: narodnicist (2).

NARODNIC1, narodnici, s. m. Adept al narodnicismului. Narodnicii... au fost zdrobiți din punct de vedere ideologic de Plehanov și Lenin. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 105, 1/1.

NARODNIC2, -Ă, narodnici, -e, adj. Care aparține narodnicismului, susține narodnicismul, privitor la narodnicism. Afirmația că țărănimea este singura clasă producătoare dovedește... o afirmare fățișă a unei teze narodnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 5/4.

NARODNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. și f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor].

NARODNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)

NARODNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al narodnicismului. /<rus. narodnik

NARODNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de narodnicism; propriu narodnicismului. /<rus. narodnik

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

narodnic adj. m., s. m., pl. narodnici; adj. f., s. f. narodnică, pl. narodnice

narodnic adj. m., s. m., pl. narodnici; adj. f., s. f. narodnică, pl. narodnice

narodnic adj. m., s. m., pl. narodnici; f. sg. narodnică, pl. narodnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NARODNIC adj., s. (POLITICĂ) narodnicist. (Mișcare ~.)

Intrare: narodnic (adj.)
narodnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narodnic
  • narodnicul
  • narodnicu‑
  • narodnică
  • narodnica
plural
  • narodnici
  • narodnicii
  • narodnice
  • narodnicele
genitiv-dativ singular
  • narodnic
  • narodnicului
  • narodnice
  • narodnicei
plural
  • narodnici
  • narodnicilor
  • narodnice
  • narodnicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: narodnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narodnic
  • narodnicul
  • narodnicu‑
plural
  • narodnici
  • narodnicii
genitiv-dativ singular
  • narodnic
  • narodnicului
plural
  • narodnici
  • narodnicilor
vocativ singular
  • narodnicule
  • narodnice
plural
  • narodnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

narodnic, narodnicăadjectiv

  • 1. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: narodnicist
    • format_quote Afirmația că țărănimea este singura clasă producătoare dovedește... o afirmare fățișă a unei teze narodnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 5/4. DLRLC
etimologie:

narodnic, narodnicisubstantiv masculin
narodnică, narodnicesubstantiv feminin

  • 1. Adept al narodnicismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: narodnicist
    • format_quote Narodnicii... au fost zdrobiți din punct de vedere ideologic de Plehanov și Lenin. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 105, 1/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.