2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂRĂVIRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.
NĂRĂVIRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nărăvire sf [At: PISCUPESCU, O. 32/2 / Pl: ~ri / E: nărăvi] (Îvp) 1 Deprindere a unor obiceiuri proaste Si: nărăveală (1). 2-3 (Ccr) Obicei (rău). 4 (Trs; Ban) Înțelegere. 5 (Trs; Ban) Împăcare. 6 (Irn) Neînțelegere. 7 (Pex) Ceartă. 8 Tocmire pentru a ajunge la o înțelegere. 9 (Înv) Permisiune. 10 (Înv) Păsuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRĂVIRE, nărăviri, s. f. Faptul de a (se) nărăvi; deprindere, învăț, nărav. Reaua nărăvire, Vă-ntunecă cu totul cunoașterea de sine. NEGRUZZI, S. II 226. Reaua nărăvite, Ce o aveți din fire, Nu se tămăduiește. ALEXANDRESCU, M. 332. Precum îi este firea, Așa și nărăvirea. PANN, P. V. II 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nărăvire f. obișnuință: reaua nărăvire ce o aveți din fire GR. AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nărăvíre f. Acțiunea de a saŭ de a te nărăvi.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nărăvi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~vesc / E: nărav] 1-2 vr A lua un obicei (rău). 3 vr A se deda la rău. 4 vrr (Trs; Ban) A cădea de acord Si: a se înțelege. 5 vrr (Trs; Ban) A se împăca. 6 vrr (Irn) A nu se înțelege. 7 vrr (Pex) A se certa. 8 vrr (Trs) A se tocmi pentru a ajunge la o înțelegere. 9 vi (Înv) A permite. 10 vi (Înv) A amâna pe cineva la plata unei datorii Si: a păsui. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNNĂRĂVI vb. IV v. nărăvi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂRĂVI, nărăvesc, vb. IV. Refl. 1. A se deprinde, a se învăța cu nărav (1). Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. ◊ Tranz. (Rar) Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. 2. (Învechit și regional) A se înțelege, a se împăca, a fi de acord; a fi sau a trăi în bună înțelegere cu cineva. Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. ♦ (Neobișnuit) A se potrivi. La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. – Variantă: înnărăvi (CREANGĂ, P. 285) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE NĂRĂVI mă ~esc intranz. A deveni nărăvaș; a se învăța cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. /Din nărav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A NĂRĂVI ~esc tranz. A face să se nărăvească. /Din nărav
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nărăvì v. a căpăta un nărav, a se obișnui (luat în sens rău).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înărăvésc, V. nărăvesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nărăvésc și înărăvésc v. tr. (d. nărav; rus. nravitisĕa, a plăcea). Deprind cu năravurĭ, cu obiceĭurĭ rele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nărăvire (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvirii; pl. nărăviri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nărăvire (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvirii; pl. nărăviri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nărăvire s. f., g.-d. art. nărăvirii; pl. nărăviri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nărăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, 3 sg. nărăvește, imperf. 1 nărăveam; conj. prez. 1 sg. să nărăvesc, 3 să nărăvească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nărăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, imperf. 3 sg. nărăvea; conj. prez. 3 să nărăvească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nărăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvesc, imperf. 3 sg. nărăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. nărăvească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂRĂVI vb. v. împăca, înțelege.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nărăvi vb. v. ÎMPĂCA. ÎNȚELEGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
nărăvire, nărăvirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) nărăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deprindere nărav învăț
- Reaua nărăvire, Vă-ntunecă cu totul cunoașterea de sine. NEGRUZZI, S. II 226. DLRLC
- Reaua nărăvire, Ce o aveți din fire, Nu se tămăduiește. ALEXANDRESCU, M. 332. DLRLC
- Precum îi este firea, Așa și nărăvirea. PANN, P. V. II 134. DLRLC
-
etimologie:
- nărăvi DEX '09 DEX '98
nărăvi, nărăvescverb
- 1. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. DLRLC
- Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. DLRLC
-
-
- Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. DLRLC
- Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. DLRLC
- 3.1. A se potrivi. DLRLCsinonime: potrivi
- La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. DLRLC
-
-
etimologie:
- nărav DEX '09 DEX '98