19 definiții pentru nădăjdui
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂDĂJDUI, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejdui vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.
NĂDĂJDUI, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejdui vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
nădăjdui [At: PSALT. HUR. 51r/25 / V: (înv) ~dej~, nedejdiui, nedejdi[1], nedejdui / Pzi: ~esc / E: nădejde + -ui] 1 vi (Înv; udp „spre”, „pre”, „la”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau ceva Si: (înv) a năzui. 2 vi A se adresa cuiva cu speranța de a obține ajutor, adăpost, îndurare etc. 3 A tinde stăruitor către ceva Si: a năzui, a râvni, a ținti. 4 (Înv; udp „în”) A-și pune speranța în... 5 A se încrede în... 6 A avea convingerea că dorințele sunt realizabile sau se vor îndeplini Si: a spera. modificată
- Variantă tipărită incorect în original: nedej~, care există deja; am corectat-o așa cum o recomandă referința încrucișată coresp. — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂDĂJDUI, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. A crede în rezultatul favorabil al unei acțiuni; a trage nădejde; a spera. Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. ◊ Intranz. Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. – Variantă: nădejdui (ALEXANDRESCU, M. 7) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A NĂDĂJDUI ~iesc 1. intranz. A trage nădejde; a nutri sau a avea speranță; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziție completivă) A conta așteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă. ~ într-o reușită. /nădejde + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nădăjduì v. a spera.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂDEJDUI vb. IV v. nădăjdui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂDEJDUI vb. IV v. nădăjdui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂDEJDUI vb. IV v. nădăjdui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nădejdui v vz nădăjdui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nedejdi v vz nădăjdui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nedejdiui v vz nădăjdui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nedejdui v vz nădăjdui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nădăjduĭésc v. tr. și intr. (d. nădejde). Sper. – Maĭ rar saŭ vechĭ năde-, nede- și -jdesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, 3 sg. nădăjduiește, imperf. 1 nădăjduiam; conj. prez. 1 sg. să nădăjduiesc, 3 să nădăjduiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, imperf. 3 sg. nădăjduia; conj. prez. 3 să nădăjduiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nădăjdui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, imperf. 3 sg. nădăjduia; conj. prez. 3 sg. și pl. nădăjduiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nădăjdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiesc, conj. nădăjduiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂDĂJDUI vb. v. aspira, baza, bizui, conta, dori, fundamenta, încrede, întemeia, jindui, năzui, pofti, pretinde, râvni, sprijini, tinde, ținti, urmări, visa, viza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂDĂJDUI vb. 1. v. spera. 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nădăjdui vb. v. ASPIRA. BAZA. BIZUI. CONTA. DORI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. JINDUI. NĂZUI. POFTI. PRETINDE. RÎVNI. SPRIJINI. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂDĂJDUI vb. 1. a crede, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (~ că își va realiza visul.) 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
nădăjdui, nădăjduiescverb
- 1. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spera
- Cu pămîntenii nădăjduia Tomșa să poată da o izbire mare și să fărme pe dușman. SADOVEANU, O. VII 147. DLRLC
- Fugim deci la întîmplare, nădăjduind să ajungem la rînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. DLRLC
- Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECSANDRI, T. I 81. DLRLC
- Mai nădăjduia în brațul lui, cît îl simțea tare. SADOVEANU, O. VII 39. DLRLC
-
etimologie:
- Nădejde + sufix -ui. DEX '98 DEX '09