năclăit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 187 / Pl: ~iți, ~e / E: năclăi] 1 Acoperit cu o substanță unsuroasă, cleioasă, murdară Si: năclăios. 2 (Pex) Murdar. 3 Uns peste măsură. 4 (D. alimente, mâncare) Alterat. 5 (D. sânge) Coagulat.

NĂCLĂIT, -Ă, năclăiți, -te, adj. Îmbibat cu o materie cleioasă, unsuroasă; (despre sînge și alte lichide) închegat. Se trudeau din răsputeri să scoată dintr-o groapă piei năclăite, cu părul de pe ele pe jumătate desprins. CAMIL PETRESCU, O. I 452. Balele cătrănite...se scurg năclăite d-a lungul movilițelor, se adună în nămol, se usucă de vînt. ODOBESCU, S. III 187.

înăclăi vtr [At: ARDELEANU, U. D. 240 / V: (reg) ~lei / S și: (înv) înnăclăi / Pzi: ~esc / E: în- + năclăi] 1-2 vtr A (se) murdări cu substanțe lipicioase. 3-4 vtr A (se) îndopa cu grăsime. 5-6 vr (A se sătura sau) a se scârbi de mâncare. 7 vt A dezamăgi.

înăclăit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înăclăi] 1 Care s-a murdărit cu substanțe lipicioase. 2 Îndopat cu grăsime. 3-4 (Săturat sau) scârbit de mâncare. 5 Dezamăgit.

înăclei v vz înăclăi

năclăi v [At: LB / V: (rar; cscj) ~ia / Pzi: ~esc / E: bg наклея] 1-2 vtr A (se) acoperi cu substanțe unsuroase, cleioase, murdare. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) unge peste măsură. 7 vr (Reg; d. alimente, mâncare) A se slei. 8 vr (Rar; d. sânge) A se închega. 9 (Mun) A se sufoca de prea multă căldură Si: a se înăbuși.

năclăia v vz năclăi

NĂCLĂI, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; a murdări. Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439. Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 2. Refl. (Despre sînge) A se închega, a se învîrtoșa. Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51.

A SE NĂCLĂI pers. 3 se ~iește intranz. 1) A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam

A NĂCLĂI ~esc tranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam

năclăì v. a se umplea cu ceva cleios. [Rus. NAKLEITĬ].

înăclăĭésc, V. năclăĭesc.

năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și înăcl-.

înăclăi (a ~) (pop.) (desp. -nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiesc, 3 sg. înăclăiește, imperf. 1 înăclăiam; conj. prez. 1 sg. să înăclăiesc, 3 să înăclăiască

năclăi (a ~) (desp. nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, 3 sg. năclăiește, imperf. 1 năclăiam; conj. prez. 1 sg. să năclăiesc, 3 să năclăiască

înăclăi (a ~) (-nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiesc, imperf. 3 sg. înăclăia; conj. prez. 3 să înăclăiască

năclăi (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, imperf. 3 sg. năclăia; conj. prez. 3 să năclăiască

năclăi vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiesc, imperf. 3 sg. năclăia; conj. prez. 3 sg. și pl. năclăiască

năclăi (ind. prez. 3 sg. năclăiește, conj. năclăiască)

NĂCLĂIT adj. v. coagulat, închegat.

năclăit adj. v. COAGULAT. ÎNCHEGAT.

NĂCLĂI vb. v. coagula, închega.

năclăi vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA.

năclăi (-ăesc, năclăit), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei.