2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (7)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂBUȘEALĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.
NĂBUȘEALĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năbușeală sf [At: CANTEMIR, HR. 154 / V: (reg) ~buha~ / Pl: ~șeli / E: năbuși + -eală] 1 (Înv) Năvălire. 2 (Pop) Zăpușeală. 3 (Reg) Transpirație. 4 (Reg) Astm.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBUȘEALĂ s. f. Căldură mare, atmosferă sufocantă; zăduf, arșiță, dogoare, zăpușeală. Să pun la umbra unui pom, că era căldură mare și năbușeală cumplită. RETEGANUL, P. I 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBUȘEALĂ s.f. (Mold.) Invazie. Împărații pe marginile Dunării... făcînd cetăți și orașe, năbușealele varvarilor opria. CANTEMIR, HR. Etimologie: năbuși + suf. -eală. Vezi și năbuși. Cf. s t r o p ș i t u r ă (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năbușeală f. 1. greutate de a respira; 2. aer năbușitor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năbușeálă V. înăbușeală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂBUȘEALĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂBUȘEALĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înăbușeală sf [At: MACEDONSKI, O. I, 105 / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~eli / E: înăbuși + -eală] 1 Sufocare. 2 Zăduf. 3 (Pex) Aer greu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năbuhală sf vz năbușeală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂBUȘEALĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf, arșiță, dogoare; aer greu. V. năbușeală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înăbușeálă și năbușeálă f., pl. elĭ. Asfixie, sufocare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năbușeală (pop.) s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năbușeală (pop.) s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năbușeală s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năbușeală
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
înăbușeală s. f., g.-d. art. înăbușelii; pl. înăbușeli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înăbușeală s. f., g.-d. art. înăbușelii; pl. înăbușeli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înăbușeală s. f., g.-d. art. înăbușelii; pl. înăbușeli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NĂBUȘEALĂ s. v. apă, cotropire, invadare, invazie, încălcare, înnădușeală, nădușeală, năpădire, sudoare, transpirație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂBUȘEALĂ s. v. caniculă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂBUȘEALĂ s. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) propeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năbușeală s. v. APĂ. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. ÎNNĂDUȘEALĂ. NĂDUȘEALĂ. NĂPĂDIRE. SUDOARE. TRANSPIRAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂBUȘEALĂ s. v. caniculă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
năbușeală, năbușelisubstantiv feminin
-
- Să pun la umbra unui pom, că era căldură mare și năbușeală cumplită. RETEGANUL, P. I 22. DLRLC
-
etimologie:
- Năbuși + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
înăbușeală, înăbușelisubstantiv feminin
-
- 1.1. Aer greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Înăbuși + sufix -eală. DEX '98 DEX '09