3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit; p. ext. desfigurat. – V. mutila.
MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit; p. ext. desfigurat. – V. mutila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mutilat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: mutila] 1 a (D. părți ale corpului) Tăiat, amputat cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 a (D. oameni) Care are o parte a corpului mutilată (1). 3 a (Pex) Desfigurat. 4 sm (Spc) Invalid de război.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUTILAT, -Ă, mutilați, -te, adj. Ciuntit, schilodit (prin tăierea sau ruperea unui membru al corpului). Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. ◊ (Substantivat) Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II 91. Dar pe lîngă mine trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilați» ai războiului... către mausoleul eroilor. SAHIA, N. 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUTILAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care nu mai e întreg; schilod. [Cf. fr. mutilé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUTILAT, -Ă adj., s. m. f. (om) care nu mai e întreg; schilod. (< fr. mutilé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mutila vt [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mutiler, lat mutilare] 1 (C. i. părți ale corpului) A tăia, a amputa, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 (C. i. ființe) A amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 3 (Pex) A desfigura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A schilodi, a ciunti (prin tăierea sau ciopîrțirea unui membru al corpului, v. amputa); p. ext. a sluți, a deforma, a zdrobi. (Fig.) Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUTILA vb. I. tr., refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr. mutiler, cf. lat. mutilare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUTILA vb. tr. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma. (< fr. mutiler, lat. mutilare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A MUTILA ~ez tranz. 1) (ființe) A face să-și piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluți; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora în mod grav; a strica. /<fr. mutiler, lat. mutilare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mutilà v. 1. a ciunti, a tăia un membru al corpului: au mutilat pe captiv; 2. fig. a lipsi de o parte necesară: a mutila o statuă, o operă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*mutiléz v. tr. (lat. mútilo, -áre, d. mútilus, mutilat. V. muche). Cĭocîrtesc, taĭ, sfărîm membrele: mașina a mutilat un lucrător, barbariĭ aŭ mutilat statuele. Fig. Modific stricînd: a mutila o pĭesă de teatru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mutilat adj. m., pl. mutilați; f. sg. mutilată, pl. mutilate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mutila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 mutilează; conj. prez. 1 sg. să mutilez, 3 să mutileze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mutila (a ~) vb., ind. prez. 3 mutilează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mutila vb., ind. prez. 1 sg. mutilez, 3 sg. și pl. mutilează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~ într-un accident.) 2. adj., s. v. invalid.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~.) 2. adj., s. invalid, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUTILA vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mutila (mutilez, mutilat), vb. – 1. A schilodi. – 2. (Arg.) A bate, a lovi, a da cu parul. Fr. mutiler.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mutilat, mutilatăadjectiv
-
- Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. DLRLC
- 1.1. Desfigurat. DEX '09 DEX '98sinonime: desfigurat
-
etimologie:
- mutila DEX '98 DEX '09
mutilat, mutilațisubstantiv masculin mutilată, mutilatesubstantiv feminin
- 1. Om care nu mai e întreg. DNsinonime: schilod
- Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II 91. DLRLC
- Dar pe lîngă mine trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilați» ai războiului... către mausoleul eroilor. SAHIA, N. 16. DLRLC
-
etimologie:
- mutilé DN
mutila, mutilezverb
- 1. A tăia, a amputa (o parte a corpului). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. DLRLC
- A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244. DLRLC
-
etimologie:
- mutiler DEX '09 DEX '98 DN
- mutilare DEX '09 DEX '98 DN