musculatură sf [At: POLIZU, P. 144/11 / V: ~schiu~, mușchiu~, (rar) mușc~ / Pl: ~ri / E: fr musculature] Totalitate a mușchilor² (1) corpului sau ai unui organ (la oameni și animale).

MUSCULATURĂ, musculaturi, s. f. Mușchii corpului unui om sau al unui animal. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură, C. PETRESCU, Î. II 112. Vînătorii, dar Traian mai ales, în pozele, în mișcările, în expresiunea, în musculatura lor, sînt adevărați eroi de vînătoare, precum în realitate erau eroi și pe cîmpul de bătălie. ODOBESCU, S. III 76. – Variante: mușchiulatură (CAMILAR, N. II 231), mușculatură (C. PETRESCU, Î. II 106) s. f.

MUSCULATURĂ s.f. Totalitatea mușchilor corpului unui om sau al unui animal. [Var. mușchiulatură s.f. / < fr. musculature].

MUSCULATURĂ s. f. totalitatea mușchilor corpului. (< fr. musculature)

MUSCULATURĂ ~i f. Totalitate a mușchilor unui organism sau ai unui organ. [G.-D. musculaturii] /<fr. musculature^[1]

musculatură f. totalitatea mușchilor corpului omenesc, al unei statue.

*musculatúră f., pl. ĭ (fr. musculature, it. muscolatura, d. lat. músculus, mușchĭu din corp). Totalitatea mușchilor: statua luĭ Ercule Farnese are o magnifică musculatură.

muschiulatură sf vz musculatură

mușchiulatură sf vz musculatură

mușculatură sf vz musculatură

MUȘCHIULATURĂ s. f. V. musculatură.

MUȘCULATURĂ s. f. v. musculatură.

MUȘCHIULATURĂ s.f. v. musculatură.

musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi

musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi

musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi^[1]

musculatură

musculatură, -ri.