muribund, ~ă smf [At: COSTINESCU / V: (înv) mor~ / Pl: ~nzi, ~e / E: fr moribond, lat moribundus] 1 Persoană care este gata să moară, în agonie Si: (rar) muritor (8), (înv) murind (4). 2 (Pex) Om foarte slăbit, care nu mai are mult de trăit.

MURIBUND, -Ă, muribunzi, -de, s. m. și f. Persoană care e pe moarte, care se află în ultimele momente ale vieții. A bătut la ușă, a deșteptat pe bătrîn și i-a lăsat în prag muribundul. SADOVEANU, P. M. 124. Ici-colo cîte-un muribund gemea ori se zvîrcolea încă. REBREANU, R. II 269. Muribunda deschise ochii, deveniți catifelați. BART, E. 389. ♦ (Adjectival) Fig. Care e gata să piară, pe ducă, pe cale de dispariție, p. ext. slab, fără vlagă. Becul împrăștia o lumină muribundă. C. PETRESCU, C. V. 41.

MURIBUND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].

MURIBUND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond)

MURIBUND ~dă (~zi, ~de) și substantival 1) (despre persoane) Care trage să moară; pe moarte. 2) fig. Care este pe cale de dispariție; aproape de dispariție. Economie ~dă. /<fr. moribond, lat. moribundus

muribund m. care trage să moară.

*muribúnd, -ă adj. (lat. moribundus, infl. de a muri; fr. moribond). Care trage să moară, care e în agonia morțiĭ.

moribund, ~ă a vz muribund

muribund adj. m., s. m., pl. muribunzi; adj. f., s. f. muribundă, pl. muribunde

muribund adj. m., s. m., pl. muribunzi; adj. f., s. f. muribundă, pl. muribunde

muribund adj. m., s. m., pl. muribunzi; f. sg. muribundă, pl. muribunde

MURIBUND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (înv.) murind. (Om ~.)

MURIBUND s., adj. (rar) agonizant, muritor, (înv.) murind. (Om ~.)