mula² sf vz mola²

mula¹ [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr mouler] 1 vt (C. i. materiale, obiecte) A executa prin turnare într-un tipar sau într-o matriță. 2 vt (Fig) A da forma dorită Si: a fasona, a modela. 3 vt (Pex) A transforma. 4 vt (C. i. o parte a corpului sau corpul omenesc) A scoate în relief Si: a contura, a reliefa. 5 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp conturându-i formele.

MULA, mulez, vb. I. 1. Tranz. A da formă unui obiect prin presare în tipare sau în matrițe a materialului plastic. (Fig.) Arătînd spre cicatrice: de ce nu încerci o grefă? Treci într-o zi pe la Juvara, el cu plastica lui te mulează din nou. C. PETRESCU, î. II 241. 2. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi și a scoate în relief formele corpului.

MULA vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler].

MULA vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler)

A MULA ~ez tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler

A SE MULA se ~ează intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect forma lui. /<fr. mouler

MOLA², molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mula s. f.] – Din tc. molla.

mola² sf [At: NECULCE, L. 167 / V: mula (A și: mula, Pl: mulale) sf, molah sm / Art.: molaua / E: tc molla, mollah] 1 (Tcî) Titlu dat preoților musulmani. 2 (Tcî) Judecător turc, superior cadiului, în marile orașe Si: hoge.

mola⁴ vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola¹] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

molah sm vz mola²

molă² sf vz mulă¹

mulă¹ sf [At: LM / V: molă / Pl: ~le / E: cf mul¹] (Reg) 1 Catâr, fără deosebire de sex. 2 Epitet pentru un cal urât, mare și greoi. 3 Epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput. 4 Om tăcut, morocănos.

MOLA² s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mula s. f.] – Din tc. molla.

MULĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule].

MULĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule)

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).

mula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 mulează; conj. prez. 1 sg. să mulez, 3 să muleze

mula (a ~) vb., ind. prez. 3 mulează

mula vb., ind. prez. 1 sg. mulez, 3 sg. și pl. mulează

mola³ (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale

mola² (înv.) s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale, art. molalele

mola s. f., art. molaua, g.-d. art. molalei; pl. molale

mulă s. f., pl. mule

MULA vb. v. contura.

MULA vb. a contura, a evidenția, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.)

MULĂ s. v. catârcă.

mulă s. v. CATÎRCĂ.

mola s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.

mulă, mule, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost.

mola s. f. (Turcism, înv.) Preot musulman; judecător turc superior cadiului în marile orașe; hoge, jurisconsult. [Art.: molaua – Var. mula s. f., molah s. m.] – Din tc. molla.

MOLĂ² s. f. v. mulă¹.