MUHURDAR, muhurdari, s. m. (Înv.) Dregător însărcinat cu păstrarea sigiliului domnesc. – Din tc. mühürdar.

muhurdar sm [At: (a. 1776) URICARIUL. XIX, 389 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: tc mühürdar] Înalt dregător turc care avea sarcina de a păstra sigiliul și de a-l aplica pe actele oficiale.

MUHURDAR, muhurdari, s. m. (Turcism înv.) Dregător însărcinat cu păstrarea sigiliului domnesc. – Din tc. mühürdar.

MUHURDAR, muhurdari, s. m. (Învechit) Păstrătorul sigiliului domnesc. După ce-a scris logofătul, domnul iscăli și muhurdarul puse pecetea. NEGRUZZI, S. I 306.

muhurdar m. od. păstrătorul sigiliului domnesc, secretarul Curții: muhurdarul puse pecetea NEGR. [Turc. MUHURDAR, din MUHUR, pecete].

muhurdár m. (turc. mühürdar. Cp. cu cĭohodar). Vechĭ. Păstrătoru sigiluluĭ sultanuluĭ saŭ domnuluĭ.

muhurdariu sm vz muhurdar

muhurdar (înv.) s. m., pl. muhurdari

muhurdar s. m., pl. muhurdari

muhurdar s. m., pl. muhurdari

MUHURDAR s. m. Înalt dregător (turc) care avea sarcina de a păstra sigiliul și de a-l aplica pe actele oficiale. 1 200 lei pe an muhurdariul (a. 1776). URICARIUL, XIX, 389, cf. PONTURI, 3/13. Seid Suleiman Negib, consilieriu și muhurdariul divanului. AR (1829), 219¹/22. Nagiu Efendi, sfetnicul privat și muhurdarul Imperiului otoman. CR (1830), 37²/13. După ce-a scris logofătul, domnul iscăli și muhurdarul puse pecetea. NEGRUZZI, S. I, 306. Muhurdarul se repede și sărută papucii domnitorului. V. ROM. mai 1954, 187. – Pl.: muhurdari. – Și: muhurdáriu s. m. – Din tc. mühürdar.