2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCIGĂIT, -Ă adj. v. mucegăit.

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăi vb. IV] – Din mucegai.

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăi vb. IV] – Din mucegai.

MUCEGĂIT, -Ă, mucegăiți, -te, adj. Acoperit de mucegai; mucezit, muced. [Var.: mucigăit, -ă adj.] – V. mucegăi.

MUCEGĂIT, -Ă, mucegăiți, -te, adj. Acoperit de mucegai; mucezit, muced. [Var.: mucigăit, -ă adj.] – V. mucegăi.

MUCIGĂI vb. IV v. mucegăi.

mucegăi vir [At: I. IONESCU, C. 137/1 / V: (reg) ~cig~, (cscj) ~ia, ~cigăia / Pzi: 3 ~ește / E: mucegai] 1-2 A se acoperi de mucegai (1) (degradându-se, stricându- se) Si: a (se) mucezi, (reg) a (se) mucuri1.

mucegăiat, ~ă a vz mucegăit

mucegăit, ~ă a [At: EMINESCU, N. 78 / V: (reg) ~ăiat, ~cig~, ~iet / Pl: ~iți, ~e / E: mucegăi] 1 Care este acoperit cu un strat de mucegai (1) (fiind degradat, stricat) Si: muced (1), mucezit2, (rar) mucegăios, (reg) mucegărit. 2 (Pex) Plin de igrasie. 3 (Fig) Învechit. 4 (Fig) Demodat.

mucigăiet, ~ă a vz mucegăit

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. lntranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, a mucezi.

MUCEGĂIT, -Ă, mucegăiți, -te, adj. Acoperit sau pătruns de mucegai; muced. Podul bătrîn de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită. REBREANU, I. 9. Ajunse... la o fîntînă mucegăită și plină de nomol. ISPIRESCU, I. 359. Orașul vechi... cu streașinele mucegăite. EMINESCU, N. 78. – Variantă: mucigăit, -ă (COȘBUC, P. I 158, SLAVICI, N. II 315) adj.

A MUCEGĂI ~iesc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai

mucegăĭésc v. intr. (d. mucegaĭ). Mucezesc, prind mucegaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mucegăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, 3 pl. mucegăiesc, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să mucegăiască

mucegăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să mucegăiască

mucegăi vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, 3 pl. mucegăiesc, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiască

mucegăi (ind. prez. 3 sg. mucegăiește, conj. mucegăiască)

mucegăesc, -găiască 3 conj., -găiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

MUCEGĂIT adj. v. igrasios, umed.

MUCEGĂIT adj. muced, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)

MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

MUCEGĂIT adj. muced, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)

Intrare: mucegăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucegăi
  • mucegăire
  • mucegăit
  • mucegăitu‑
  • mucegăind
  • mucegăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucegăiește
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăia
  • mucegăi
  • mucegăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucegăiesc
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăiau
  • mucegăi
  • mucegăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucigăi
  • mucigăire
  • mucigăit
  • mucigăitu‑
  • mucigăind
  • mucigăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucigăiește
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăia
  • mucigăi
  • mucigăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucigăiesc
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăiau
  • mucigăi
  • mucigăiseră
mucigăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mucegăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mucegăit
mucegăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucegăit
  • mucegăitul
  • mucegăitu‑
  • mucegăi
  • mucegăita
plural
  • mucegăiți
  • mucegăiții
  • mucegăite
  • mucegăitele
genitiv-dativ singular
  • mucegăit
  • mucegăitului
  • mucegăite
  • mucegăitei
plural
  • mucegăiți
  • mucegăiților
  • mucegăite
  • mucegăitelor
vocativ singular
plural
mucigăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucigăit
  • mucigăitul
  • mucigăitu‑
  • mucigăi
  • mucigăita
plural
  • mucigăiți
  • mucigăiții
  • mucigăite
  • mucigăitele
genitiv-dativ singular
  • mucigăit
  • mucigăitului
  • mucigăite
  • mucigăitei
plural
  • mucigăiți
  • mucigăiților
  • mucigăite
  • mucigăitelor
vocativ singular
plural
mucigăiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mucegăiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mucegăiverb

etimologie:
  • mucegai DEX '98 DEX '09

mucegăit, mucegăiadjectiv

  • 1. Acoperit de mucegai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Podul bătrîn de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită. REBREANU, I. 9. DLRLC
    • format_quote Ajunse... la o fîntînă mucegăită și plină de nomol. ISPIRESCU, I. 359. DLRLC
    • format_quote Orașul vechi... cu streașinele mucegăite. EMINESCU, N. 78. DLRLC
etimologie:
  • vezi mucegăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.