MUCENICIE, (2) mucenicii, s. f. 1. Viața de suferință, de chin a mucenicului² (1). 2. P. gener. Suferință extremă, martiriu, chin. – Mucenic² + suf. -ie.

mucenicie sf [At: N. TEST. (2648), 202^v/24 / V: (înv) măce~, mâce~ / Pl: (rar) ~ii / E: mucenic² + -ie] (Asr) 1 Viață de suferință, de chin și renunțare a mucenicului² (1). 2 Calitate de mucenic² (1) Si: (înv) mucenie, mucenire Vz martiriu. 3 (Pgn) Suferință. 4 (Pgn) Pătimire.

MUCENICIE s. f. Viața de suferință, de chin a mucenicului² (1); p. gener. suferință extremă, martiriu, chin. – Mucenic² + suf. -ie.

MUCENICIE s. f. Suferință extremă, chin; martiriu.

MUCENICIE f. 1) Viață de mucenic. 2) fig. Tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale; pătimire pentru un ideal; martir. /mucenic + suf. ~ie

mucenicie f. martiriu.

mucenicíe f. (d. mucenic). Martiriŭ.

măcenicie sf vz mucenicie

mâcenicie sf vz mucenicie

mucenicie s. f., art. mucenicia, g.-d. art. muceniciei; (chinuri) pl. mucenicii, art. muceniciile (desp. -ci-i-)

mucenicie s. f., art. mucenicia, g.-d. art. muceniciei; (chinuri) pl. mucenicii, art. muceniciile

mucenicie s. f., art. mucenicia, g.-d. art. muceniciei; (martirii, chinuri) pl. mucenicii, art. muceniciile

MUCENICIE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. și pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)

MUCENICIE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. și pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)

MĂCENIClE s. f. v. mucenicie.