opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCEGĂIRE, mucegăiri, s. f. Acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire. – V. mucegăi.

MUCEGĂIRE, mucegăiri, s. f. Acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire. – V. mucegăi.

mucegăire sf [At: MACEDONSKI, O. I, 184 / V: (reg) ~cig~ / Pl: ~ri / E: mucegăi] 1 Acoperire cu un strat de mucegai (1) Si: mucezeală (1), mucezime, mucezire, mucezit1 (1), mucureală. 2 (Rar; ccr) Strat de mucegai (1).

MUCEGĂIRE, (rar) mucegăiri, s. f. Acțiunea de a (se) mucegăi; mucegai. Mucegăirile-nverzite îmbracă jgheaburile mute. MACEDONSKI, O. I 184.

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăi vb. IV] – Din mucegai.

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăi vb. IV] – Din mucegai.

MUCIGĂI vb. IV v. mucegăi.

mucegăi vir [At: I. IONESCU, C. 137/1 / V: (reg) ~cig~, (cscj) ~ia, ~cigăia / Pzi: 3 ~ește / E: mucegai] 1-2 A se acoperi de mucegai (1) (degradându-se, stricându- se) Si: a (se) mucezi, (reg) a (se) mucuri1.

mucegăia v vz mucegăi

mucigăia v vz mucegăi

mucigăire sf vz mucegăire

MUCEGĂI, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. lntranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, a mucezi.

A MUCEGĂI ~iesc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai

mucegăĭésc v. intr. (d. mucegaĭ). Mucezesc, prind mucegaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mucegăire s. f., g.-d. art. mucegăirii; pl. mucegăiri

mucegăire s. f., g.-d. art. mucegăirii; pl. mucegăiri

mucegăire s. f., g.-d. art. mucegăirii; pl. mucegăiri

mucegăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, 3 pl. mucegăiesc, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să mucegăiască

mucegăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 să mucegăiască

mucegăi vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiește, 3 pl. mucegăiesc, imperf. 3 sg. mucegăia; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiască

mucegăi (ind. prez. 3 sg. mucegăiește, conj. mucegăiască)

mucegăesc, -găiască 3 conj., -găiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUCEGĂIRE s. mucezire, mucezit. (~ unui aliment.)

MUCEGĂIRE s. mucezire, mucezit. (~ unui aliment.)

MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

Intrare: mucegăire
mucegăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucegăire
  • mucegăirea
plural
  • mucegăiri
  • mucegăirile
genitiv-dativ singular
  • mucegăiri
  • mucegăirii
plural
  • mucegăiri
  • mucegăirilor
vocativ singular —
plural —
mucigăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucigăire
  • mucigăirea
plural
  • mucigăiri
  • mucigăirile
genitiv-dativ singular
  • mucigăiri
  • mucigăirii
plural
  • mucigăiri
  • mucigăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mucegăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucegăi
  • mucegăire
  • mucegăit
  • mucegăitu‑
  • mucegăind
  • mucegăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mucegăiește
 (să)
  • mucegăiască
  • mucegăia
  • mucegăi
  • mucegăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • mucegăiesc
 (să)
  • mucegăiască
  • mucegăiau
  • mucegăiră
  • mucegăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucigăi
  • mucigăire
  • mucigăit
  • mucigăitu‑
  • mucigăind
  • mucigăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • mucigăiește
 (să)
  • mucigăiască
  • mucigăia
  • mucigăi
  • mucigăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • mucigăiesc
 (să)
  • mucigăiască
  • mucigăiau
  • mucigăiră
  • mucigăiseră
mucigăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mucegăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mucegăire, mucegăirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) mucegăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mucegai mucezire mucezit
    • format_quote Mucegăirile-nverzite îmbracă jgheaburile mute. MACEDONSKI, O. I 184. DLRLC
etimologie:
  • vezi mucegăi DEX '98 DEX '09

mucegăiverb

etimologie:
  • mucegai DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.