2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUCĂRI, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.
MUCĂRI, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mucări1 [At: I. IONESCU, M. 529 b/b / V: ~curi / Pzi: ~resc / E: muc + -ări] (Reg) 1 vz (D.oi) A avea scurgeri din nas. 2 vt (D. lumânări) A tăia partea carbonizată a mucului pentru a face să ardă mai bine. 3 vt A tăia vârful unor tulpini sau al unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCĂRI2, mucăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza mucul unei lumînări care fumegă. 2 A reteza vîrful unor plante (ca tutunul, porumbul etc.). Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra, I. IONESCU, M. 529.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCĂRI1 s. f. pl. (Învechit) Un fel de foarfece cu care se tăia capătul ars al mucului, pentru a înviora flacăra lumînării sau a candelei. Sfeșnice de aramă cu mucările lor. ODOBESCU, S. I 422. O pereche de mucări de alamă cu care o țigancă frumușică lua din cînd în cînd mucul lumînărilor, ca să dea mai multă lumină. FILIMON, C. 151. Șase sfeșnice cu tăblițe și mucări. I. IONESCU, D. 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MUCĂRI ~esc tranz. 1) pop. (lumânări fumegând) A tăia mucul scurtându-l. 2) (tulpinile, inflorescențele unor plante etc.) A scurta la vârfuri (pentru a favoriza maturizarea mai grăbită a părților purtătoare de rod). /muc + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mucări f. pl. unealtă cu care se curăță mucul lumânării.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucărĭ f. pl. (d. muc). Foarfece de tăĭat mucu lumînărilor arse pe cînd eraŭ lumînărĭ de seŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUCAR, mucări, s. n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță. – Muc + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUCAR, mucări, s. n. (Mai ales la pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță. – Muc + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mucar [At: BIBLIA (1688), 911/30 / V: (reg) ~e sf / Pl: (1-2, 4-5) ~cări, (3) ~i / E: muc + -ar] 1 snp Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei pentru a înviora flacăra Si: mucarniță (1), (reg) mucariță1. 2 sn (Mol) Sfeșnic sau mic dispozitiv adaptat la un sfeșnic, care susține lumânarea în așa fel încât aceasta să poată arde până la capăt. 3 sm (Reg) Persoană în serviciul bisericii, care are datoria să taie mucurile lumânărilor. 4 snp (Reg) Mucuri de lumânări. 5 sf (Reg; îf mucare) Feștilă a candelei, a lumânării, a opaițului etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucare1 sf vz mucar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucuri2 v vz mucări1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCAR ~e n. înv. 1) Unealtă folosită pentru stingerea lumânărilor (a felinarelor) sau pentru retezarea mucurilor acestora; mucarniță. 2) Sfeșnic sau suport de sfeșnic pentru lumânări. /muc + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mucărésc v. tr. Taĭ saŭ rup mucu lumînărilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mucări1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, 3 sg. mucărește, imperf. 1 mucăream; conj. prez. 1 sg. să mucăresc, 3 să mucărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!mucări2 (înv., reg.) s. n. pl.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucări1 (înv., reg.) s. f. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucări2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, imperf. 3 sg. mucărea; conj. prez. 3 să mucărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucări s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mucări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucăresc, imperf. 3 sg. mucărea; conj. prez. 3 sg. și pl. mucărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUCAR s. mucarniță, (reg.) mucariță. (~ pentru tăiat mucul lumânării.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCAR s. mucarniță, (reg.) mucariță. (~ pentru tăiat mucul lumînării.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
mucări s. m. pl. (Reg.) Nume dat în sudul Transilvaniei și în Moldova adepților unei secte protestante, întemeiată de predicatorul Froelich în Elveția. Secta nu recunoaște decât botezul adulților, nu admite jurământul, refuză serviciul militar și serbează sâmbăta în locul duminicii. – Din germ. Mucker.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucar2, mucări subst. 1. S. n. pl. Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al fitilului candelei pentru a înviora flacăra; mucarniță, mucariță. 2. S. n. (Reg.) Sfeșnic sau mic dispozitiv adaptat la un sfeșnic, care susține lumânarea astfel încât aceasta să poată arde până la capăt. 2. S. n. pl. (Reg.) Mucuri de lumânări. 3. S. f. (Reg.; în forma mucare) Feștila lumânării; fitilul opaițului, al candelei etc. [Var.: mucare s. f.] – Din muc + suf. -ar.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucar1, mucari s. m. (Reg.) Persoană în serviciul bisericii, care are datoria să taie mucurile lumânărilor. – Din muc + suf. -ar.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N28) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mucări, mucărescverb
- 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra. I. IONESCU, M. 529. DLRLC
-
etimologie:
- Muc + sufix -ări. DEX '98 DEX '09
mucar, mucărisubstantiv neutru
- 1. Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sfeșnice de aramă cu mucările lor. ODOBESCU, S. I 422. DLRLC
- O pereche de mucări de alamă cu care o țigancă frumușică lua din cînd în cînd mucul lumînărilor, ca să dea mai multă lumină. FILIMON, C. 151. DLRLC
- Șase sfeșnice cu tăblițe și mucări. I. IONESCU, D. 111. DLRLC
-
etimologie:
- Muc + sufix -ar. DEX '98 DEX '09