opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTROȘIRE, motroșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a motroși. – V. motroși.

MOTROȘIRE, motroșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a motroși. – V. motroși.

motroșire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: motroși] (Reg) 1 Căutare. 2 Mocoșire.

MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Cf. mătrăși.

motroșa v vz motroși

motroși1 vti [At: POLIZU / V: (cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf motroși2] (Reg) 1-2 A căuta. 3-4 A mocoși.

MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. mătrăși.

MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Intranz. (Transilv.) A face ceva pe încetul, a lucra fără spor. V. mocoși. Zmeul motroșea cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47.

motroșì v. 1. a năpusti: văzând pe țigan motroșit acolo în mijlocul drumului ISP.; 2. Mold. Tr. a lucra rău și migălind. [V. mătrășì].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

motroșire s. f., g.-d. art. motroșirii; pl. motroșiri

motroși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. motroșesc, imperf. 3 sg. motroșea; conj. prez. 3 sg. și pl. motroșească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOTROȘI vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

motroși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

motroși, motroșesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) așeza. 2. a lucra rău și migălind.

motroși, motroșesc, vb. tranz. – (reg.) A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. – Et. nec., cf. mătrăși (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: motroșire
motroșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motroșire
  • motroșirea
plural
  • motroșiri
  • motroșirile
genitiv-dativ singular
  • motroșiri
  • motroșirii
plural
  • motroșiri
  • motroșirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: motroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • motroși
  • motroșire
  • motroșit
  • motroșitu‑
  • motroșind
  • motroșindu‑
 singular plural
  • motroșește
  • motroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • motroșesc
 (să)
  • motroșesc
  • motroșeam
  • motroșii
  • motroșisem
a II-a (tu)
  • motroșești
 (să)
  • motroșești
  • motroșeai
  • motroșiși
  • motroșiseși
a III-a (el, ea)
  • motroșește
 (să)
  • motroșească
  • motroșea
  • motroși
  • motroșise
plural I (noi)
  • motroșim
 (să)
  • motroșim
  • motroșeam
  • motroșirăm
  • motroșiserăm
  • motroșisem
a II-a (voi)
  • motroșiți
 (să)
  • motroșiți
  • motroșeați
  • motroșirăți
  • motroșiserăți
  • motroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • motroșesc
 (să)
  • motroșească
  • motroșeau
  • motroșiră
  • motroșiseră
motroșa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

motroșire, motroșirisubstantiv feminin

  • 1. regional Acțiunea de a motroși. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi motroși DEX '98 DEX '09

motroși, motroșescverb

etimologie:
  • cf. mătrăși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.