morsă² sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 632 / Pl: ~se / E: fr mors] Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă.

morsă¹ sf [At: CADE / Pl: ~se / E: fr morse] Mamifer marin carnivor din regiunile polare, cu trupul lung de 4-6 m, gros, greoi, cu ochii mici, cu membre scurte, în formă de lopeți, cu coadă mică și cu caninii superiori foarte dezvoltați și puternici Si: cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare (Odobaenus rosmarus).

MORSĂ, morse, s. f. Mamifer marin carnivor din Atlanticul de nord și din Pacificul de nord, cu trupul lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre foarte scurte în formă de lopeți și cu coadă mică; caninii superiori dezvoltați la ambele sexe ies afară din gură ajungînd la masculi la o lungime de 70-80 cm (Trichechus rosmarus); vacă-de-mare.

MORSĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din mările arctice și antarctice asemănător cu foca și al cărui mascul are doi colți foarte mari, care ies afară din gură. 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].

MORSĂ s. f. 1. mamifer carnivor din mările polare asemănător cu foca. 2. dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. (< fr. morse)

MORSĂ ~e f. Mamifer acvatic, de talie mare, din regiunile polare, cu membrele scurte, adaptate pentru înot, având caninii superiori foarte dezvoltați. /<fr. morse

morsă s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

morsă s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

morsă (zool., tehn.) s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (rar) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.

MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (reg.) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.

mórsă, s.f. v. mursă („mied”).

morsă, s.f. – v. mursă („mied”).

MORSĂ¹ s. f. Mamifer marin carnivor din regiunile polare, cu trupul lung de 4-6 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre scurte în formă de lopeți, cu coadă mică și cu caninii superiori foarte dezvoltați și puternici; regional cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare (Odobaenus rosmarus). Cf. CADE, LTR², DER. – Pl : morse. – Din fr. morse.

MORSĂ² s. f. Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă. Sulurile se construiesc din oțeluri speciale . . . și pot fi: a) cu morsă, b) fără morsă, c) cu morsă și inel de frînă. IONESCU-MUSCEL, TES. 632. – Pl: morse. – Din fr. mors.

MORSĂ³ s. f. v. mursă¹.