MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larvă cu coadă a batracienilor în prima fază de dezvoltare, având branhii în loc de plămâni. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, încet în mișcări. ♦ Epitet glumeț dat copiilor mici. – Din sb. mrmoljak.

mormoloc sm [At: TDRG / V: (reg) ~lac, ~lâc, ~lic, ~log, ~oroc / Pl: ~oci / E: srb mormoljak] 1 Pui al batracienilor care, spre deosebire de animalul adult, are branhii în loc de plămâni și o coadă lungă care îi servește la înot Si: (reg) gândălac, lingurice, lingura-popii, lingurița-zânei, vițelar. 2 (Udp „de”) Epitet glumeț dat unui copil mic Vz broască, broscoi, broscuță. 3 (Reg; fig) Om molatic, lipsit de energie, încet în mișcări. 4 (Reg; fig) Om tăcut, morocănos.

MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larvă cu coadă a batracienilor în prima fază de dezvoltare, având branhii în loc de plămâni. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, încet în mișcări. ♦ Epitet glumeț dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.

MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Pui de broască în prima fază de dezvoltare a animalului, avînd branhii în loc de plămîni și o coadă lungă care-i servește la înotat. Existența mea în mijlocul pîrăului trecea pentru domnul Arsene tot așa de nebăgată în samă, ca și aceea a unui netrebnic mormoloc. HOGAȘ, M. N. 233. ◊ Fig. (Familiar) Om molatic, încet în mișcări. 2. Epitet cu nuanță glumeață dat copiilor mici.

MORMOLOC ~ci m. 1) Larvă de batracieni. 2) fig. Persoană lipsită de energie și cu mișcări încetinite. /<sb. mrmoljak

mormoloc m. 1. puiu de broască ce iese din ou în formă de pește; 2. fig. broscoiu, copil mic. [Gr. mod. MORMOLYKĬON, mască, sperietoare (din cauza formei monstruoase a mormolocului)].

mormolóc m. (sîrb. mormoljak, d. ngr. momolikion, vgr. mormolýkeion, momîĭe, sperietoare. V. borbolóc). Puĭ de broască de la naștere pînă cînd se face mare. Orĭ-ce vietate acŭatică care seamănă a mormoloc, cum se face, de ex., în apele stătute. – Se numește și vițelar.

mormolac sm vz mormoloc

mormolâc sm vz mormoloc

mormolic sm vz mormoloc

mormolog sm vz mormoloc

mormoroc sm vz mormoloc

mormoloc s. m., pl. mormoloci

mormoloc s. m., pl. mormoloci

mormoloc s. m., pl. mormoloci

mormoloc (mormoloci), s. m. – Larvă de batracian. Ngr. μορμολύϰειον „sperietoare”, poate prin intermediul sb. mrmoljak sau bg. mramorok de unde megl. (Tiktin; Candrea). Der. directă din v. gr. μορμολύϰη (Diculescu, Elementele, 486), este mai puțin probabilă.

mormoloc, mormoloci s. m. 1. om bleg / lipsit de energie / încet în mișcări 2. copil mic

MORMOLOC s. (ZOOL.) (reg.) gândălac, lingurice, moacă, vițelar, lingura-popii, lingurița-zânei, (prin Ban.) linguruș.

MORMOLOC s. (ZOOL.) (reg.) gîndălac, lingurice, moacă, vițelar, lingura-popii, lingurița-zînei, (prin Ban.) linguruș.

MORMOLÓC s. m. 1. Larvă a batracienilor care, spre deosebire de animalul adult, are branhii în loc de plămîni și o coadă lungă care-i servește la înot; (regional) gîndălac, lingurice, vițelar, lingurița-zînei, lingura-popii. Dimprejurul. . . lacurilor lăcuite de broaște, broscani și mormoloci. JIPESCU, ap. TDRG. La pîrîu vede un mormoloc în glod. ap. DDRF. Existența mea în mijlocul pîrăului trecea pentru domnul Arsene tot așa de nebăgată în samă, ca și aceea a unui netrebnic mormoloc HOGAȘ, M. N. 233. S-a tras apele. . . și-s mormoloci în mîl. . . CAZIMIR, GR. .6. ♦ (Adesea precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Epitet pentru un copil mic. V. b r o a s c ă, b r o s c u ț ă, b r o s c o i. Iaca, soro, înhipț ce-a fost hiind mormolocu Catrinii ! Da bine, mă neobrăzatule, de ține e să stai aci cu oamenii bătrîni ? PETICĂ, O. 220. Mormolocii de copii nu le dau de loc pace. IOVESCU, N. 153. Să nu te pomenești câ-ți vin la un an după nuntă pe cap [fetele] și râmîn ca o pacoste cu-n mormoloc în brațe. PAS, Z. I, 220. 2. F i g. (Regional) Om leneș, molatic. Cf. CIAUȘANU, V. 180, BUL. FIL. II, 194. 3. F i g. (Regional) Om tăcut, morocănos (Movila Ruptă-Botoșani). ALR I 1 573/424. – Pl.: mormoloci. – Și: (regional) mormológ (H VII 371, ALR II 6 026/514, ALR SN III h 731), mormolic (LM,. ALR SN III h 731), mormolác (ALR SN III h 731), mormolîc (PONTBRIANT, D.), mormoróc (H XII 428) s. m. – Din scr, mrmoljak.