2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORGĂ2 s. f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare; aroganță, trufie, îngâmfare. – Din fr. morgue.

MORGĂ1, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții; institut medico-legal. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții pentru constatarea cauzei decesului. – Din fr. morgue.

morgă2 sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 20 / Pl: morgi / E: fr morgue] (Liv) 1 Atitudine sau comportare disprețuitoare a unei persoane față de semenii săi. 2 Afectare exagerată a propriei demnități.

morgă1 sf [At: BART, E. 252 / Pl: morgi / E: fr morgue] 1 Clădire sau încăpere special amenajată în care se depun cadavrele și se execută autopsiile. 2 (Arg) Închisoare.

MORGĂ2, morgi, s. f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare; aroganță, trufie, îngâmfare. – Din fr. morgue.

MORGĂ1, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții până la înmormântare. – Din fr. morgue.

MORGĂ2 s. f. (Franțuzism) Trufie, mîndrie, orgoliu, aroganță. Era un băiat bun, serviabil și fără morgă. C. PETRESCU, C. V. 102. Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188. E... ruinat lipit pămîntului, însă tot fudul, tot țanțoș și plin de «morgă». CARAGIALE, N. S. 96.

MORGĂ 1 s. f. Clădire special amenajată în care se află cadavrele neidentificate sau cele care necesită autopsii pentru stabilirea legală a cauzelor morții. ♦ Sală specială într-un spital, unde se depun morții, provizoriu, pînă la înmormîntare. Domnul doctor a telefonat că vă așteaptă la morga spitalului ca să asistați la autopsia unui înecat. BART, E. 252.

MORGĂ1 s.f. Clădire în care se depun cadavrele găsite și neidentificate. ♦ Cameră într-un spital unde se depun cadavrele bolnavilor; prosectură. [< fr. morgue].

MORGĂ2 s.f. Înfățișare de o seriozitate și o severitate afectate. [< fr. morgue]

MORGĂ2 s. f. 1. institut medico-legal. 2. clădire, încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se fac autopsiile; prosectură. (< fr. morgue)

MORGĂ1 s. f. atitudine, comportare trufașă, disprețuitoare; sentiment exagerat al propriei valori. (< fr. morgue)

MORGĂ2 f. livr. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; vanitate; fatuitate. /<fr. morgue

MORGĂ1 ~gi f. Sală într-un spital sau într-o clinică unde se păstrează temporar cadavrele (pentru constatarea cauzei decesului). /<fr. morgue

morgă f. locul unde se expun cadavrele persoanelor aflate moarte afară din domiciliul lor, ca să poată fi recunoscute (= fr. morgue).

*mórgă f., pl. e și ĭ (fr. morgue, 1. aer mîndru, 2. locu unde trebuĭaŭ să se adune deținuțiĭ și să stea nemișcați la inspecțiune ca să fie recunoscuțĭ, și [pin anal.] locu unde se expun cadavrele găsite). Aer mîndru: a vorbi cu morgă. Local în care se expun cadavrele găsite și nerecunoscute.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

morgă2 (loc pentru depus cadavrele) s. f., g.-d. art. morgii; pl. morgi

morgă1 (aroganță) s. f., g.-d. art. morgii

morgă2 (aroganță) s. f., g.-d. art. morgii

morgă1 (loc unde se depun cadavrele) s. f., g.-d. art. morgii; pl. morgi

morgă (aroganță) s. f., g.-d. art. morgii

morgă (clădire) s. f., g.-d. art. morgii; pl. morgi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORGĂ s. v. arogantă, fală, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, trufie, tupeu, vanitate.

MORGĂ s. prosectură. (~ unui spital.)

MORGĂ s. prosectură. (~ unui spital.)

morgă s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. IMPERTINENȚĂ. INFATUARE. INSOLENȚĂ. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MĂGĂRIE. MÎNDRIE. NECUVIINȚĂ. NEOBRĂZARE. NERUȘINARE. OBRĂZNICIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU. VANITATE.

Intrare: morgă (aroganță)
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morgă
  • morga
plural
  • morgi
  • morgile
genitiv-dativ singular
  • morgi
  • morgii
plural
  • morgi
  • morgilor
vocativ singular
plural
Intrare: morgă (loc)
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morgă
  • morga
plural
  • morgi
  • morgile
genitiv-dativ singular
  • morgi
  • morgii
plural
  • morgi
  • morgilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morgă, morgisubstantiv feminin

  • 1. livresc (numai) singular Atitudine afectată și disprețuitoare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Era un băiat bun, serviabil și fără morgă. C. PETRESCU, C. V. 102. DLRLC
    • format_quote Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188. DLRLC
    • format_quote E... ruinat lipit pămîntului, însă tot fudul, tot țanțoș și plin de «morgă». CARAGIALE, N. S. 96. DLRLC
etimologie:

morgă, morgisubstantiv feminin

  • 1. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții; institut medico-legal. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Sală specială într-un spital unde se depun morții pentru constatarea cauzei decesului. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: prosectură
      • format_quote Domnul doctor a telefonat că vă așteaptă la morga spitalului ca să asistați la autopsia unui înecat. BART, E. 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.