monden, ~ă [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 214 / Pl: ~i, ~e / E: fr mondain] 1 a Care relatează evenimentele din cercurile înalte ale societății. 2 a Care este specific cercurilor înalte ale societății. 3 a Care aparține cercurilor înalte ale societății. 4 a Care se referă la viața cercurilor înalte ale societății. 5-6 smf, a (Persoană) căreia îi place viața de societate. 7 a (Rar) Manierat (3).

MONDEN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care ține de viața de lux și de petreceri; care reflectă sau privește o astfel de viață. Ducesă celebră în carnetul monden al Parisului. C. PETRESCU, C. V. 169. Citește cu o interesată atenție pe iubiții săi cronicari mondeni. VLAHUȚĂ, O. A. 212.

MONDEN, -Ă adj. Care aparține unei vieți luxoase; care duce o viață de petreceri; care reflectă sau se referă la o astfel de viață. [< fr. mondain].

MONDEN, -Ă adj. care aparține unei vieți luxoase; (și s.) care duce o viață de petreceri; referitor la o astfel de viață. (< fr. mondain)

MONDEN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de păturile privilegiate ale societății; caracteristic pentru societatea înaltă. Viață ~ă. 2) (despre persoane) Care are o deosebită preferință pentru viața societății înalte. /<fr. mondain

monden adj. m., pl. mondeni; f. mondenă, pl. mondene

monden adj. m., pl. mondeni; f. mondenă, pl. mondene

monden adj. m., pl. mondeni; f. sg. mondenă, pl. mondene

MONDEN, -Ă adj. 1. Care prezintă, relatează evenimentele din cercurile înalte ale societății (burgheze). Citește cu o interesată atenție pe iubiții săi cronicari mondeni. VLAHUȚĂ, O. A. I, 214, cf. id. d. 168. 2. Care aparține sau care este specific cercurilor înalte ale societății (burgheze), care privește viața acestor cercuri. Era evenimentul monden cel mai important. REBREANU, R. I, 253. Annie Lippan întrupa cu desăvîrșire oricare din gravurile revistelor cu pagini crețate, – oricare ducesă celebră în carnetul monden al Parisului. C. PETRESCU, C. V. 169, cf. id. O. P. I, 149. Nu te supără noțiunea aceasta mondenă, frivolă: „a face curte”. TEODOREANU, M. II, 155. Tînărul ambițios cu succese mondene și sociale o sfîrșește lamentabil. RALEA, S. T. I, 113. 3. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia îi place viața de societate, care frecventează cu regularitate spectacolele, reuniunile, care iese mult în lume. Cf. ALEXI, W. Mergeam numai la piesele. . . despre care auzeam că sînt bune (nu la toate premierele, cum făceam mai tîrziu, cînd am devenit mondeni), CAMIL PETRESCU, U, N, 47. Pentru a ne înfățișa portretul unui monden, om care-și petrece viața în vizite și solemnități, Montesquieu folosește procedeul epitafului. LL I, 41. Este un monden al timpului. ib. 91. ♦ (Rar) Care se comportă ca un om manierat. Repartizat la compania unui căpitan înțelegător, bine crescut, adică monden. BRĂESCU, A. 244. - Pl.: mondeni, -e$. – Din fr. mondain.