MOLTON, (2) moltoane, s. n. 1. Țesătură groasă, ușoară și moale de bumbac, de obicei pufoasă pe amândouă fețele. 2. Sortiment de molton (1). – Din fr. molleton.

molton sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / V: (înv) ~ldon / Pl: (rar) ~oane / E: fr molleton] 1 Țesătură moale de bumbac, mai rar de lână, scămoșată pe una sau pe ambele fețe și folosită la confecționarea dublurilor la paltoane, a halatelor de casă, la îmbrăcăminte pentru copii etc. 2 Obiect de îmbrăcăminte din molton (1).

MOLTON, moltoane, s. n. Țesătură groasă, ușoară și moale de bumbac, de obicei pufoasă pe amândouă părțile. – Din fr. molleton.

MOLTON s. n. Țesătură groasă de bumbac (mai rar de lînă) scămoșată pe o față sau pe amîndouă fețele și întrebuințată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte. V. finet.

MOLTON s.n. Țesătură de bumbac sau de lînă moale, călduroasă. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. molleton].

MOLTON s. n. țesătură de bumbac sau de lână, moale și călduroasă. (< fr. molleton)

MOLTON ~oane n. rar1) Țesătură de bumbac (mai rar de lână) moale, pufoasă și călduroasă, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte; flanelă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. molleton

moldon sn vz molton

molton s. n., (sorturi) pl. moltoane

molton s. n., (sorturi) pl. moltoane

molton s. n., (sorturi) pl. moltoane

molton s. n. – Țesătură groasă de bumbac. Fr. molleton.

MOLTÓN s. n. Țesătură moale de bumbac, mai rar de lînă, scămoșată pe una sau pe ambele fețe și întrebuințată la confecționarea dubluriJor la paltoane, a halatelor de casa, îmbrăcămintei pentru copii etc. V. f i n e t. Hainele copiilor, ca chemeș . . . și cu chepuluri de moldon (a. 1803). IORGA, S. D. XII, 145, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Cînd făcea o mișcare, cămașa groasă de molton . . . i se bălăbănea pe deasupra pantalonilor ca un clopot, GALAN, B. I,18. Se obține și din fire de bumbac, de asemenea scămoșate, în care caz se numește molton de bumbac, LTR². – Pl.: (rar) moltoane. - Și: (învechit) moldón s. n. – Din fr. molléton.