moleta vt [At: DLR / Pzi: ~tez / E: fr moleter] (C. i. o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei¹ (2) Si: a randalina.

MOLETA vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter].

MOLETA vb. tr. 1. a imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. a grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. (< fr. moleter)

MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

moleață sf [At: DACIA LIT. 261/20 / V: (înv) ~eță, (reg) moleț sn / Pl: ~țe / E: moale¹ + -eață] 1 (Înv) Moleșeală (1). 2 (Reg) Obiect, lucru moale¹. 3 (Spc) Rocă moale¹, care se sparge ușor. 4 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

moletă¹ sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: fr molette, ger Molette] 1 Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau la întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine¹. 2 Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc. Si: randalină.

moleț sn vz moleață

moleță sf vz moleață

MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLETĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].

MOLETĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)

moleta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. moletez, 3 moletează; conj. prez. 1 sg. să moletez, 3 să moleteze

moleta (a ~) vb., ind. prez. 3 moletează

moleta vb., ind. prez. 1 sg. moletez, 3 sg. și pl. moletează

moletă (unealtă) s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete

moletă s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete

moletă s. f., pl. molete

MOLETA vb. v. zimțui.

MOLETA vb. (TEHN.) a randalina.

MOLETĂ s. (TEHN.) randalină.

MOLETĂ s. (TEHN.) randalină.

moleață, molețe, s.f. (înv.) 1. moleșeală. 2. lucru moale. 3. nume de plantă.

MOLETÁ vb. I. Tranz. (Complementul indică o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei¹ (2); a randalina. - Prez. ind.: moletez. – Din fr. moleter.

MOLEÁȚĂ s. f. 1. (Învechit) Moleșeală (1). Cf. LB. [Căldurile] aduc pe om într-un fel de moleță foarte plăcută. DACIA LIT. 261/20. 2. (Regional) Obiect, lucru moale¹ (Sereca-Orăștie). MAT. DIALECT., I, 262. ♦ S p e c. Rocă moale¹, care se sparge ușor. GL. V. J. 3. (Regional) Numele unei plane nedefinite mai de aproape. CDDDE. – Pl.: molețe. – Și: (învechit) moléță s. f., (regional) moléț (com. PAȘCA) s. n. – Moale¹ + suf. -eață.

MOLÉTĂ² s. f. v. molete¹.

MOLÉTĂ¹ s. f. 1. Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, care este folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine¹. Moletele sînt folosite în instalațiile de extracție și în instalațiile de transport cu cablu funicular. LTR². 2. Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc.; randalină. Moletele gravate sau striate, numite și randaline, trebuie să aibă stratul periferic cu duritate mare. LTR². – Pl.: molete. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLÉȚĂ s. f. v. moleață.