moldovenism sn [At: PUȘCARIU, L. R. I, 217 / Pl: ~e / E: moldovean + -ism] 1 Particularitate lingvistică specifică graiului din Moldova. 2 Cuvânt, expresie din graiul moldovean.

MOLDOVENISM, moldovenisme, s. n. Cuvînt, expresie, construcție caracteristică graiului moldovenesc.

MOLDOVENISM n. Fapt de limbă caracteristic vorbitorilor moldoveni. /moldovean + suf. ~ism

moldovenism n. vorbă sau locuțiune particulară Moldovei (ex. babacă, duducă, neneacă etc.). In a doua jumătate a veacului al XIX-lea, moldovenismele pătrunseră în limba literară, mulțumită fruntașilor poeți (Alexandri, Eminescu) și prozatorilor (Creangă) originari din Moldova.

moldovenism s. n., pl. moldovenisme

moldovenism s. n., pl. moldovenisme

moldovenism s. n., pl. moldovenisme

MOLDOVENISM s. n. (< moldovean + suf. -ism): pronunțare (fonetism), cuvânt sau expresie caracteristică moldovenilor.

MOLDOVENISM s. n. Particularitate lingvistică specifică graiului din Moldova. [Moldovenii] aveau impresia că limba din centrul Transilvaniei e plină de „moldovenisme”. PUȘCARIU, L. R. I, 217. Se impune să dau lista tuturor moldovenismelor, așa cum ne întîmpină ele în pasajele scrise de cronicarul înșuși. SCL 1 954, 343. Așa cred că trebuie explicat amestecul mare de moldovenisme și franțuzisme din cele două schițe în discuție. VARLAAM-SADOVEANU, 391. Ceea ce atrage atenția, în primul rînd, ca particularitate a lexicului din opera lui Kogălniceanu, este numărul mare de moldovenisme. CONTRIBUȚII, I, 6. [În traducerile lui C. Negruzzi] moldovenismele sînt încă în floare. S. C. ȘT. (iași), 1957, 216. – Pl.: moldovenisme. – Moldovean + suf. -ism.