3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOFLUZI, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.
MOFLUZI, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mofluzi vir [At: (a. 1693) FN 10 / V: muf~ / Pzi: ~zesc / E: mofluz] (Înv) 1-2 A da faliment. 3-4 (Pex) A sărăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOFLUZI, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A da faliment; p. ext. a-și pierde averea, a sărăci. Cine-i prost și derbedeu Lesne-n lume mofluzește. ALECSANDRI, T. I 317. Logofătul Dinu s-a sculat pe la cîntatul cocoșilor și ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, C. 243.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MOFLUZI ~esc intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mofluzì v. 1. a da faliment; 2. fig. a se pierde: cine-i prost, lesne în lume mofluzește AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOFLUZ, -Ă, mofluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluji. – Var.: mufluz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUFLUZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUFLUZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mofluz, ~ă [At: PRAV. COND (1780), 66 / V: muf~ / Pl: ~i, ~uji / E: tc müflüz] 1-2 smf a (Asr) (Om) falit. 3-4 smf a (Pex) (Om) sărac. 5 sm (Înv; îs) ~ mincinos Falit fraudulos. 6 (înv; îlv) A rămâne (sau a ajunge, a ieși) ~ A da faliment Si: (înv) a mofluzi. 7 sm A face (pe cineva) ~ A aduce pe cineva în stare de faliment. 8 sm (Dep) Om lipsit de valoare, neserios. 9-10 sm, a (Om) înșelat, păgubit într-o afacere bănească. 11-12 sm, a (Pex) (Om) dezamăgit, nemulțumit. 13-14 sm, a (Om) supărat, indispus. 15 a (Îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva în așteptările sale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mufluz, ~ă smf vz mofluz
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mufluzi v vz mofluzi corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOFLUZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: mufluz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOFLUZ2, mofluji și mofluzi, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care a dat faliment, falit. Nu-i asta o socoteală de mofluz? EMINESCU, N. 148. Pierderea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRăGHICI, R. 306. ◊ Expr. A ieși sau a rămîne mofluz = a) a da faliment; b) a nu reuși într-o afacere după așteptări, a i se încurca cuiva socotelile, a rămîne păcălit. Cogemete bancheri... să iasă deodată mofluz! CONTEMPORANUL, VII 386. 2. Om nemulțumit, dezamăgit, blazat. Unii s-au desprins pe furiș, chipurile să se mai răcorească și să facă doamnelor complimenturi. S-au amestecat în grupul mofluzilor. PAS, L. I 111. – Variantă: mufluz (CARAGIALE, O. III 39) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUFLUZ s. m. v. mofluz.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOFLUZ ~i m. 1) înv. Persoană declarată (de instanțele judiciare) în stare de faliment; falit. 2) Persoană care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire. /<turc. müflüz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUFLUZ adj. (ȚR) Falit, ruinat. [Dacă cel osîndit] va fi mufluz, atunci deopotrivă să cuvine să ia toți din periussia ce i să va afla. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. müflüz. Vezi si mufluzi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mofluz m. bancrut, falit. [Turc. MUFLUZ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mo- și mufluzésc v. intr. (d. mufluz). Vechĭ. Daŭ faliment. Azĭ. Iron. Decad, perd averea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
moflúz și muflúz, -ă adj., pl. m. jĭ (turc. múflis, pop. muflüz, d. ar. müflis [d. ma, nu, ne-, și fels, pl. fulus, banĭ]; ngr. muflúzis). Vechĭ. Falit. Azĭ. Iron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes. A rămînea mufluz, a rămînea bătînd din buze, păcălit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muflúz, V. mofl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mofluzi (a ~) (înv.) (desp. mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, 3 sg. mofluzește, imperf. 1 mofluze am; conj. prez. 1 sg. să mofluzesc, 3 să mofluzească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mofluzi (a ~) (înv.) (mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, imperf. 3 sg. mofluzea; conj. prez. 3 să mofluzească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mofluzi vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, imperf. 3 sg. mofluzea; conj. prez. 3 sg. și pl. mofluzească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!mofluz (înv., fam.) (desp. mo-fluz) adj. m., s. m., pl. mofluzi; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!mofluz (înv., fam.) (mo-fluz) adj. m., s. m., pl. mofluzi/mofluji; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mofluz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. mofluji/mofluzi; f. sg. mofluză, g.-d. art. mofluzei, pl. mofluze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mofluz
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
mofluz, -ji.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOFLUZI vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mofluzi vb. v. BANCRUTA. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOFLUZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOFLUZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOFLUZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înșelat, păgubit, supărat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mofluz adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mofluz adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎNȘELAT. PĂGUBIT. SUPĂRAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mofluz s. v. BANCRUTAR. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. FALIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mofluz (mofluză), adj. – 1. Falit. – 2. Cu banii pierduți. – Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis „sărac”, bg. mĭuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s. n. (faliment), din tc. mufluzlik.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOFLUZÍ vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. (Învechit) A da faliment; p. e x t. a-și pierde averea, a se ruina, a sărăci. În Amsterdam, un neguțătoriu bogat să mufluzeaște (a. 1693). FN 10, cf. 7. Cînd un datornic va mufluzi, să să tragă la judecată. CARAGEA, L. 30/1. Zece s-au lăsat de această meserie. . . și unu au mofluzit (a. 1823). DOC. EC. 272. Curînd s-au îmbogățit și mai curînd s-au mufluzit. GOLESCU, Î. 108. La plăpămărie E ticăloșie, Este sărăcie. . . Stancu mofluzește. PR. DRAM. 255. Logofătul Dinu. . . ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, O. I, 249, cf. ALECSANDRI, T. 826. Au mofluzit părinții tăi după atîta muncă de-o viață ? C. PETRESCU, A. R. 26. ◊ T r a n z. F i g. A mufluzit limba, a scos-o la mizat și va să puie alta, adusă de peste nouă mări. JIPESCU, O. 16. - Prez. ind.: mofluzesc. - Și: mufluzi vb. IV. – V. mofluz.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOFLUZ, -Ă s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. (Astăzi rar) (Om) falit; p. ext. (om) sărac, ruinat. [Dacă cel osîndit] va fi mufluz, atunci deopotrivă să cuvine să ia toți din periussia ce i să va afla. PRAV. COND. (1780), 66. Îndatorindu-l giudecata să-mi plătească, am arătat că este mofluz (a. 1822). IORGA, S. D. XXI, 195, cf. id. S. N. 147. Mofluzul cel țintuit [la stîlp] era Costea Chiorul. FILIMON, O. I, 300. Am marfă de mofluz ieftină. ALECSANDRI, T. 19. Nu cumva s-o șteargă înainte de sorocul plăților, cum au mufluzii obicei. CARAGIALE, S. N. 40. Eu nu crez in doftori. . . Ar ajunge mofluzi după urma mea. DELAVRANCEA, O. II, 355. Cînd omul este urmărit pentru datorii, dar nu i se poate lua nimica . . . i se zice că-i mofluz. CHEST. II 8/233, cf. ZANNE, P. IX, 101. ◊ (Învechit) Mofluz mincinos = falit fraudulos, v. f r a u d u l o s. Cîți se vor dovedi mufluzi mincinoși, să se osîndească la pușcărie. CARAGEA, l. 84/19. Unul zace în pat lipsit de minte și sărac, cellalt mofluz mincinos și gata a merge la ocnă pe toată viața. FILIMON, O. I, 267. ◊ E x p r. A rămíne (sau a ajunge, a ieși) mofluz = a da faliment; (învechit) a mofluzi. Datoria ce aveau . . . la Leiba Jidovul de Botoșeni, care „au ieșit mufluz” (sec. XVIII). IORGA, S. D. VI, 248. Au intrat la grijă mare creditorii lui Kir Ianulea, că rămíne mufluz. CARAGIALE, S. N. 40, cf. id. O. I, 16, II, 240. Cogeamite bancher . . . să iasă deodată mofluz ? CONTEMPORANUL, V2, 386. A face (pe cineva) mofluz = a aduce (pe cineva) în stare de faliment. Pierdirea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRĂGHICI, R. 306/21. ♦ Epitet depreciativ pentru un om fără stare, de condiție modestă sau lipsit de valoare, neserios. Să n-am parte de tinerețele mele. – De tinerețe ?. . . auzi mofluzul. ALECSANDRI, T. 635. Mofluzu cel de bade Ion. id. ib. 1 563. Dăscălimea, popa și moflujii. – Curat moflujii ! CARAGIALE, O. VI, 81. 2. (Om) înșelat, păgubit (într-o afacere bănească) ; p. e x t. (om) dezamăgit, nemulțumit; (om) supărat, indispus. Fă bine dă te dă jos d-acolo. . . La mine nu-ncap misiți. Grecul, mofluz, coborî de pe lambă; nu însă fără a-și fi umplut pumnii cu grăunțe. CONV. LIT. XLIV2, 75. Se întorcea mofluz și îndrăcit de la cărți. VLAHUȚĂ, N. 142. Și au șoptit Că se întorc mofluzi la han. Că omul ce-l beliseră pe drum n-avea la el un ban. ARGHEZI, VERS. 139. S-au amestecat în grupul mofluzilor și. . . i-au încredințat pe aceștia că sînt mai mult cu ei decît cu domnitorul. PAS, L. I, 111. ◊ F i g. Solomon . . . Urlă speriat către ofițeri, care vin cu săbiile mofluze după el. CAMIL PETRESCU, O. II, 443. ◊ E x p r. A lăsa (pe cineva) mofluz = a înșela (pe cineva) in așteptările sale; a lăsa cu buzele umflate. – PI.: mofluzi și mofluji. – Și: muflúz, -ă s. m. și f. – Din tc. müflüz.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mo-flu-zi
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A8) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A8) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M10) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M10) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mofluzi, mofluzescverb
-
- Logofătul Dinu s-a sculat pe la cîntatul cocoșilor și ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, C. 243. DLRLC
-
- Cine-i prost și derbedeu Lesne-n lume mofluzește. ALECSANDRI, T. I 317. DLRLC
-
-
etimologie:
- mofluz DEX '98 DEX '09
mofluz, mofluză / mofluz, mofluzăadjectiv mofluz, mofluzi / mofluz, moflujisubstantiv masculin mofluză, mofluzesubstantiv feminin
- 1. (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu-i asta o socoteală de mofluz? EMINESCU, N. 148. DLRLC
- Pierderea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRăGHICI, R. 306. DLRLC
- A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A ieși (sau a rămâne) mofluz = a nu reuși într-o afacere după așteptări, a i se încurca cuiva socotelile, a rămâne păcălit. DLRLC
- Cogemete bancheri... să iasă deodată mofluz! CONTEMPORANUL, VII 386. DLRLC
-
-
-
- 2.1. (Om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Unii s-au desprins pe furiș, chipurile să se mai răcorească și să facă doamnelor complimenturi. S-au amestecat în grupul mofluzilor. PAS, L. I 111. DLRLC
-
-
etimologie:
- müflüz DEX '98 DEX '09