modulat², ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: modul] (D. mobilă) Care este format din module (9).

modulat¹, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: modula] 1 Care este executat cu modulații (1). 2 Care are modulații (5). 3 (Fiz) Care are modulații (4).

MODULAT, -Ă, modulați, -te, adj. (Despre sunete muzicale) Care a suferit o modulație. Această măiastră melopee... ale cărei sunete modulate prefiră în inima omului, mai lesne decît orice cuvinte, și dorul și veselia! ODOBESCU, S. III 94.

MODULAT, -Ă adj. (despre mobilă) format din module (4). (< modul + -at)

modulat, -ă adj. Lucrat din moduli ◊ „Camion modulat. Constructorii de mașini din Varșovia au conceput și brevetat un original model de camion montabil, din trei segmenți sau moduli. Primul segment cuprinde cabina șoferului și cele două roți din față, cel din mijloc partea principală a benei și cel de-al treilea partea ultimă a acesteia, motorul și perechea roților din spate [...]” Sc. 4 V 79 p. 5; v. și 24 II 81 p. 5 (din modul; DEX – alt sens, DEX-S)

modula v [At: NEGULICI / Pzi: ~lez / E: fr moduler] 1 vi (Muz) A trece de la o tonalitate la alta după regulile armoniei. 2 vt (C. i. sunete, cuvinte etc.) A emite cu modulații (1) Si: a mlădia (8), (nob) a modări. 3 vt (Nob) A imita o anumită modulație. 4 vt (Rar) A modela (3). 5 vr (Fiz; d. amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații) A-și modifica unele elemente caracteristice pentru a putea transmite semnale purtătoare de informații.

MODULA, modulez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la voce, rostire, cîntec) A exprima prin inflexiuni ale vocii, adaptate conținutului de idei, de sentimente, a trece în chip melodios de la un ton la altul. ◊ (Rar) A imita. Frînturi de vorbe ce încercau să moduleze dulcele glas omenesc, îi loveau auzul, ANGHEL, PR. 43. 2. A fasona, a executa artistic. Diana de Poitiers... modulată în linii unduioase. ODOBESCU, S. IIII 57. ♦ A modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații, astfel încît aceste mărimi să varieze în timp la fel cu anumite oscilații date.

MODULA vb. I. tr. 1. A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii; a schimba tonul, inflexiunile vocii; a ritma, a cadența. 2. A modifica amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații armonice. [< fr. moduler, cf. lat. modulari].

MODULA vb. tr. 1. a exprima ceva prin inflexiuni ale vocii; a schimba tonul, inflexiunile vocii; a ritma, a cadența. 2. a efectua o modulație (2). (< fr. moduler)

A MODULA ~ez 1. tranz. 1) muz. (arii, sunete, melodii etc.) A exprima prin inflexiuni ale vocii; a articula, trecând armonios de la un ton la altul. 2) fiz. A face să se moduleze. 2. intranz. muz. A emite o succesiune de sunete, schimbând tonul, înălțimea, accentul (conform regulilor armoniei). /<fr. modeler

A SE MODULA se ~ează intranz. fiz. (despre mărimile caracteristice ale unor oscilații) A se modifica pentru a transmite semnale purtătoare de informație. /<fr. modeler

modulà v. 1. a face să treacă cântecul sau armonia prin diferite tonuri sau moduri; 2. a cadența: a modula frazele sale.

*moduléz v. tr. (lat. módulor, -ári). Trec melodic vocea de la un ton la altu: a modula un cîntec. Fig. Articulez melodic, cu oare-care sentiment: îmĭ modulez frazele. V. intr. Cînt melodic.

modulat adj. m., pl. modulați; f. sg. modulată, pl. modulate

modula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modulez, 3 modulează; conj. prez. 1 sg. să modulez, 3 să moduleze

modula (a ~) vb., ind. prez. 3 modulează

modula vb., ind. prez. 1 sg. modulez, 3 sg. și pl. modulează

MODULAT adj. mlădiat. (Voce ~.)

MODULAT adj. mlădiat. (Voce ~.)

MODULA vb. 1. a(-și) mlădia. (Își ~ vocea.) 2. v. intona.

MODULA vb. 1. a(-și) mlădia. (Își ~ vocea.) 2. a intona. (~ cuvintele într-un mod specific.)

MODULAT, -Ă adj. 1. Care este executat cu modulații (1), care are modulații. Cîntec bine modulat. LM. Melopee . . . ale cării sunete modulate prefiră în inima omului, mai lesne decît orice cuvinte, și dorul și veselia. ODOBESCU, S. III, 94, cf. DM. 2. (Fiz.) Care are modulații (2). Să presupunem acum că . . . recepționăm emisiunea modulată a unui post care transmite vorbă sau muzică. CIȘMAN, FIZ. II, 546. - Pl.: modulați, -te. – V. modula.

MODULA vb. I. 1. I n t r a n z. (Muz.) A trece de la o tonalitate la alta după regulile armoniei; a face modulații (1). Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM, DL, DM, DN, DER. . T r a n z. (Complementul indică sunete, cuvinte etc.) A emite cu modulații (1), a articula (cu inflexiuni); a mlădia (3 ), (neobișnuit) a modări. V. i n t o n a. Cf. COSTINESCU. Nu știu . . . a-și modula gama vocală. HOGAȘ, DR. II, 171, cf. CAZIMIR, GR. 159. Un glas se-nălță în întunericul opac, modulînd o vocală sonoră: Ho-hoo ! SADOVEANU, O. IX, 25. ♦ (Neobișnuit) A imita o anumită modulație. Mii de zgomote stridente. . . de frînturi de vorbe ce încercau să moduleze dulcele glas omenesc îi loveau auzul. ANGHEL, PR. 43. 3. Tranz. (Rar) A modela. [Diana dé Poitiers] modulată în linii unduioase și pline de morbideță nu mai are nimic din aspra candoare . . . a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III, 57. ◊ F i g. De versuri modulate rău oricine jude nu-i, Ș-au fost poeților romani prea lesne-ngăduite. OLLĂNESCU, H. A. P. 37. 4. R e f l. (Fiz.; despre amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații) A-și modifica unele elemente caracteristice (pentru a putea transmite semnale purtătoare de informații). Cf. DM. – Prez. ind.: modulez. – Din fr. moduler.