mlădiere sf [At: POLIZU / P: ~di-e~ / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: mlădia] 1 Înclinare ușoară. 2 Legănare într-o parte și în alta. 3 Urmare a unei linii șerpuitoare. 4 Mișcare mlădioasă, suplă Cf mlădia (1). 5 Flexibilitate Cf mlădia (5). 6 (Fig) Ușurință de a se adapta împrejurărilor Si: maleabilitate (3). 7 (Fig) Bogăție, varietate a mijloacelor expresive ale unei limbi, ale unui stil. 8 Modulație, inflexiune a vocii Cf mlădia (8). 9 (Fig) Cizelare Cf mlădia (14).

MLĂDIERE, mlădieri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mlădia; mișcare unduioasă, legănată. Îl priveam uimit cum se mișcă fără silință, cumpănindu-se cu mlădieri sigure. SADOVEANU, Î. A. 76. 2. Fig. Posibilitate de modelare, adaptabilitate, suplețe. În decursul secolului al XIX-lea, clasele superioare... nu mai erau simțitoare – din nefericire, ca și astăzi, – la frumusețile și la mlădierea acestei limbi. MACEDONSKI, O. IV 114. Se puse a ne arăta mlădierea limbii prin traduceri din Lamartine și Byron. NEGRUZZZI, S. I 339. ♦ Inflexiune a vocii, modulație. Glasul lui avea mlădieri de durere și minte. SADOVEANU, O. I 427. De ce, doamna mea? o întrerupse Andrei, cu mlădierea de glas cea mai sentimentală din lume. HOGAȘ, H. 99. – Variantă: înmlădiere (SADOVEANU, O. V 335) s. f.

mlădiere f. calitatea celor mlădioase, flexibile.

mlădi v vz mlădia

mlădia [At: HELIADE, O. I, 305 / P: ~di-a / V: (rar) mlădii, mlădi / Pzi: ~iez, mlădii, (rar) -iu / E: mlădiu] 1 vr A se înclina, a se îndoi ușor. 2 vr A se legăna ușor într-o parte și în alta Si: a se clătina. 3 vr (D. drumuri, ape etc.) A urma o linie șerpuitoare. 4 vr (D. drumuri, ape etc.) A șerpui. 5 vr A deveni flexibil, mlădios (1). 6 vr (Fig; d. oameni) A se supune. 7 vr (D. oameni) A deveni conciliant, maleabil. 8-9 vtr (Fig) A (se) modula (2). 10-11 vtr (Fig) A (se) adapta unei forme, unui profil. 12-13 vtr (Pex) A (se) armoniza. 14-15 vtrp (Fig) A cizela.

mlădiare sf vz mlădiere

mlădii v vz mlădia

ÎNMLĂDIA vb. I v. mlădia.

ÎNMLĂDIERE s. f. v. mlădiere.

MLĂDI¹ vb. IV v. mlădia.

MLĂDIA, mlădii și mlădiez, vb. I. 1. Refl. (Despre corpuri flexibile) A se încovoia, a se apleca, a se legăna ușor într-o parte și în alta. Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainică-armonie. ALECSANDRI, P. III 52. ◊ Fig. Drumul se mlădia și s-apropia de rîpa neagră. CAMILAR, N. I 70. ◊ (Despre oameni) Se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă. HOGAȘ, M. N. 15. E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul. SLAVICI, N. I 81. Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vînt. EMINESCU, O. I 4 ◊ Tranz. Veselă-ți mlădii trupșorul. COȘBUC, P. I 166. S-o privești cum umblă, cum rîde, cum își ridică brațele, cum își mlădie trupul. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. 2. Tranz. (Cu privire la voce, sunete sau acorduri muzicale) A modula. Ea e duioasă, umilită, își mlădie glasul și caută vorbe dulci, de o lingușire caldă și ademenitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 205. [Haydn] știu încă să mlădieze, prin simpatica și naiva dulceață a geniului său, stilul muzical... al secolului din urmă. ODOBESCU, S. III 95. ◊ Refl. Cu cît urca mai sus paserea în tremur, cu atît i se mlădia mai dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 336. Vocea lui Milescu se mlădia pe acorduri. D. ZAMFIRESCU, R. 144. 3. Refl. Fig. A se modela, a se mula, a se adapta. Religia se mlădiază și se schimbă după condițiile istorice. GHEREA, ST. CR. II 128. – Variante: înmlădia (EMINESCU, O. I 80) vb. I, mlădii (ODOBESCU, S. III 55), mlădi (RUSSO, O. 90) vb. IV.

MLĂDII vb. IV v. mlădia.

MLĂDII vb. IV. v. mlădia.

A SE MLĂDIA mă ~ez intranz. 1) A fi mlădios. 2) (despre persoane sau despre alte ființe) A se îndoi cu ușurință și grație. 3) (despre voce) A trece ușor dintr-o tonalitate în alta. 4) fig. A se adapta cu ușurință anumitor situații sau împrejurări; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mlădiu

A MLĂDIA ~ez tranz. A face să se mlădieze. [Sil. -di-a] /Din mlădiu

mlădià v. 1. a (se) îndoi: trestia din baltă ce ’n aer se mlădie AL. 2. a se face mlădios, a se fasona: artistul sub a cărui daltă s’a mlădiat statua Dianei OD. [V. mladă].

înmlădiéz, V. mlădiez.

mlădiéz v. tr. (d. mlădiță). Fac mlădios: exercițiu mlădiază corpu. V. refl. Devin mlădios, flexibil: corpu se mlădiază pin exercițiŭ. Mă îndoĭ, oscilez: trestia se mlădia la suflarea vîntuluĭ. – Și înml- (vest).

mlădiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. mlădierii; pl. mlădieri

mlădiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. mlădierii; pl. mlădieri

mlădiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. mlădierii; pl. mlădieri

mlădia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. mlădiez (desp. -di-ez), 3 mlădiază, 1 pl. mlădiem; conj. prez. 1 sg. să mlădiez, 3 să mlădieze; ger. mlădiind (desp. -di-ind)

mlădia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mlădiază, 1 pl. mlădiem (-di-em); conj. prez. 3 să mlădieze; ger. mlădiind (-di-ind)

mlădia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mlădiez, 3 sg. și pl. mlădiază, 1 pl. mlădiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mlădieze; ger. mlădiind (sil. -di-ind)

mlădiez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.

MLĂDIERE s. 1. v. flexibilitate. 2. v. grație. 3. v. inflexiune.

MLĂDIERE s. v. adaptabilitate.

MLĂDIERE s. 1. elasticitate, flexibilitate, suplețe. (~ unui corp solid.) 2. suplețe, zveltețe. (~ unei fete.) 3. inflexiune, intonare, intonație, modulare, modulație, ton, tonalitate. (O voce cu ~i agreabile.)

mlădiere s. v. ADAPTABILITATE.

MLĂDIA vb. v. adapta.

MLĂDIA vb. 1. a(-și) clătina. (Își ~ trupul.) 2. a-și modula. (Își ~ vocea.)

MLĂDIA vb. 1. a(-și) clătina. (Își ~ trupul.) 2. a modula. (Își ~ vocea.)

mlădia, mlădios Cuvinte explicate simplu în dicționare: înmlădia de la sl. airtd^Ts., iar mlădios de la млaдъ (TDRG); mlădia, v. mladă iar acesta de la sl. mladĭ (?) (DU); ambele de la sl. млaдъ (CADE); mlădia de la mlădiță, iar mlădios de la mlădia (Scriban); mlădia și mlădiu de la mladă, iar mlădios din mlădiu (DLRM); mlădia de la mlădiu, mlădios de la mlădia, iar mlădia de la mladă (DLR). Dar nu ne spune nimeni de unde apare i în românește nu există un sufix -ia, Atît de la mladă, cît și de la v. sl. млaдъ am fi așteptat în românește un verb *mlădi (deși nu e ușor de admis că s-a format un derivat verbal de la un adjectiv pe care nu-l avem). Explicarea, lui mlădios în mlădiu are și ea un cusur: că os formează adjective de la substantive și verbe, nu de la adjective (în ce privește excepțiile, vezi. mai sus, p. 63). În bulgărește, adjectivul млaд are și o formă substantivată, млaдuяm. Dacă aceasta a fost împrumutată în românește sub forma mlădia, a putut sta la baza adjectivului mlădios și a verbului mlădia, iar mai tîrziu mlădia a putut ajunge să fie întrebuințat el însuși ca adjectiv.

MLĂDIÉRE s. f. Acțiunea de a (s e) m l ă d i a. 1. Mișcare, înclinare mlădioasă, suplă. Cf. m l ă d i a (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU, LM. Ea purta o rochie de fular alb. . . Cînd trecea pe lîngă dînsul, stofa îl atingea peste genunchi, cu mlădieri parfumate. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 84. Vreo trei dintre liceiștii împelițați ne-am cățărat cu mlădieri de jaguari în pomul oprit. CIAUȘANU, R. SCUT. 14. C-o mlădiere, atingîndu-l abia, se strecură prin locul îngust spre mama sa. SADOVEANU, O. IX, 129. Mi-e dor de o creangă înverzită . . . Adie vînt cald și fiecare mlădiere deșteaptă în mine amintirea țării mele. V. ROM. mai 1954, 156. 2. Însușirea de a fi flexibil, elastic, mlădios; flexibilitate, elasticitate. Cf. mlădia (2). [Fînul] de va rămíne neadunat măcar cîteva ceasuri după ce se află uscat, atunce arșița soarelui îl face de-și pierde mirosul, bunătatea și mlădierea lui. i. IONESCU, C. 110/11. Dar cînd începu zeița, juca așa de frumos, încît nu atingea de pămînt; iar celelalte femei se minunau de ușurința și mlădierea ei. FUNDESCU, L. P. I, 123. ♦ F i g. Ușurința de a se adapta împrejurărilor; maleabilitate (2). De ai ajuns prezident, ai ajuns prin mlădierea curtizanului. NEGRUZZI, S. VI, 71. ♦ F i g. Bogăție, varietate a mijloacelor expresive (ale unei limbi, ale unui stil). Se puse a ne arăta mlădierea limbei prin traduceri din Lamartine și Byron. NEGRUZZI, S. I, 339. În decursul secolului al XlX-lea, clasele superioare. . . nu mai erau simțitoare. . . la frumusețile și la mlădierea acestei limbi. MACEDONSKI, O. IV, 114. 3. Modulație, inflexiune (a vocii). Cf. m l ă d i a (3). De ce doamna mea? o întrerupse Andrei, cu mlădierea de glas cea mai sentimentală din lume. HOGAȘ, H. 99. Glasul lui avea mlădieri de durere și mînie. SADOVEANU, O. I, 142. Oglinda-l răsfrîngea jucînd La teatru și la el acas'. El repeta cîte-un cuvînt Cu zeci de mlădieri în glas. V. ROM. ianuarie 1954, 215. Fratele domnului general Stratulat avea o voce deosebit de plăcută; r-urile le păstra elegant în fundul gîtlejului, ca toți cei deprinși mai mult cu mlădierile limbii franceze decît cu limba românească. GALAN, Z. R. 170. 4. F i g. Cizelare, șlefuire. Cf. m l ă d i a (5). Creșterea numărului de gazete și de cărți tipărite a avut un rol pozitiv în mlădierea stilistică a limbii noastre. CONTRIBUȚII, II, 104. – Pronunțat: -di-e-. – Pl.: mlădieri. - Și: (învechit, rar) mlădiáre s. f. COSTINESCU, LM. – V. mlădia.

MLĂDIÁ vb. I. 1. R e f l. A se înclina, a se îndoi (ușor); a se legăna (ușor) într-o parte și în alta, a se clătina. Genunchii-mi se mlădie, Se roagă numai ochii. HELIADE, O. I, 305. Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainic-armonie. ALECSANDRI, POEZII, 52. Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie. Intră-n lunci, păduri și codri ducînd viscol, ducînd larmă. Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie. id. ib. 238. Talia-i naltă gingașă, subțire Se mlădie-n vînt. EMINESCU, O. I, 4. E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul. SLAVICI, N. I, 81. Cadînele seraiului se mlădie înaintea lui ca niște trestii de baltă. DELAVRANCEA, V. V. 64. Se întoarse către Comăneșteanu, se mlădie de partea cealaltă. D. ZAMFIRESCU, A. 38. Se răzămă cu celălalt braț, săpat în marmură vie, de balustrada cafenie a cerdacului, se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă. HOGAȘ, M. N. 15. Prins de joc, Se mlădiază un mijloc. LESNEA, I. 17. Frumoasa-frumoaselor și credincioasa-credincioaselor ieșea din racla de mărgean și se mlădia în lumina dimineții. SADOVEANU, D. P. 115. ◊ E x p r. A se mlădia după vînt = a se da după cum suflă vîntul, v. v î n t. Se mlădia după cum bătea vîntul și-și păzea cu strășnicie . . . interesele. STANCU, R, A. IV, 68. ◊ (P. a n a l., despre obiecte flexibile) Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I, 159. Se mlădie, ca un uriaș șarpe, cureaua de transmisie. CAMILAR, N. I, 313. ◊ T r a n z. S-o privești cum umblă, cum rîde cum își ridică brațele, cum își mlădie trupul. VLAHUȚĂ, D. 53, cf. id. P. 99. Veselă-ți mlădii trupșorul Și la brîu pui flori de viță. COȘBUC. P. I, 166, cf. 137. Cu mîinile prinse în balustradă cu genunchii îndoiți, îmi țin echilibrul, mlădiindu-mi trupul după mișcările vasului. BART S. M. 16. ♦ (Despre drumuri, ape etc.) A urma o linie șerpuitoare; a șerpui. Drumul se mlădie și s-apropia de rîpa neagră. CAMILAR, N. I, 70. 2. R e f l. A deveni flexibil, mlădios (1). ♦ Fig. (Despre oameni) A se pleca, a se supune; a deveni conciliant, maleabil. Cînd împăratul auzi limba înțelepciunei să mlădia Ia cuvîntul ei. DELAVRANCEA, S. 96. Ei ! vedeți că negustorii s-au mlădiat! zicea Hasan. De ascultam sfatul lui Gafar nu mai făceam ispravă. TAFRALi, S. 75. ◊ T r a n z. f a c t. Din cînd în cînd. . . se încrucișau poruncile vătafilor – cari mlădiau, în supunere, turma de oameni. id. ib. 74. 3. T r a n z. și r e f l. Fig. A (se) modula (2). Ea e duioasă, umilită, își mlădie glasul ș caută vorbe dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 205. Vocea lui Milescu se mlădia pe acorduri. Vorbele se umpleau de înțelesuri. D. ZAMFIRESCU, R. 144. Cu cît urca mai sus paserea în tremur, cu atît i se mlădia mai dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI, 174. Struna lui mlădie cînt Și de iarba din pămînt Și de foșnetul din pom, Și de dragostea din om. DEȘLIU, N. 17. 4. T r a n z. și r e f l. F i g. A (se) adapta unei forme, unui profil; p. e x t. a (se) armoniza. Religia se mlădiază și se schimbă după condițiile istorice. GHEREA, ST. CR. II, 128. Atît de bine învățase piciorul nostru a-și mlădia talpa pe unghiul ascuțit al pietrelor. HOGAȘ, DR. I, 21. Asupra meritului de a fi introdus cel dinții versul liber pot fi discuțiuni; nimeni nu l-a mlădiat însă mai bine fondului mobil și insesizabil. LOVINESCU, C. VII, 12. 5. T r a n z. F i g. A modela. Știu încă să mlădieze prin simpatica și naiva dulceață a geniului său, stilul muzical cam pipernicit și cam înțoponat al secolului din urmă. ODOBESCU, S. III, 95. ◊ R e f l. p a s. A fost fără îndoială un vînător inspirat. . . artistul subt a cărui daltă s-a mlădiit statua Dianei de la Luvru. id. ib. – Pronunțat: -di-a. – Prez. ind.: mlădiez și mlădii, (rar) mlădiu.- Și: (rar) mlădii, mlădí (MARCOVICI, C. 71/1) vb. IV. – V. mlădiu.