mlădia [At: HELIADE, O. I, 305 / P: ~di-a / V: (rar) mlădii, mlădi / Pzi: ~iez, mlădii, (rar) -iu / E: mlădiu] 1 vr A se înclina, a se îndoi ușor. 2 vr A se legăna ușor într-o parte și în alta Si: a se clătina. 3 vr (D. drumuri, ape etc.) A urma o linie șerpuitoare. 4 vr (D. drumuri, ape etc.) A șerpui. 5 vr A deveni flexibil, mlădios (1). 6 vr (Fig; d. oameni) A se supune. 7 vr (D. oameni) A deveni conciliant, maleabil. 8-9 vtr (Fig) A (se) modula (2). 10-11 vtr (Fig) A (se) adapta unei forme, unui profil. 12-13 vtr (Pex) A (se) armoniza. 14-15 vtrp (Fig) A cizela.

MLĂDIA, mlădii și mlădiez, vb. I. 1. Refl. (Despre corpuri flexibile) A se încovoia, a se apleca, a se legăna ușor într-o parte și în alta. Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I 449. Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainică-armonie. ALECSANDRI, P. III 52. ◊ Fig. Drumul se mlădia și s-apropia de rîpa neagră. CAMILAR, N. I 70. ◊ (Despre oameni) Se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă. HOGAȘ, M. N. 15. E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul. SLAVICI, N. I 81. Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vînt. EMINESCU, O. I 4 ◊ Tranz. Veselă-ți mlădii trupșorul. COȘBUC, P. I 166. S-o privești cum umblă, cum rîde, cum își ridică brațele, cum își mlădie trupul. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. 2. Tranz. (Cu privire la voce, sunete sau acorduri muzicale) A modula. Ea e duioasă, umilită, își mlădie glasul și caută vorbe dulci, de o lingușire caldă și ademenitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 205. [Haydn] știu încă să mlădieze, prin simpatica și naiva dulceață a geniului său, stilul muzical... al secolului din urmă. ODOBESCU, S. III 95. ◊ Refl. Cu cît urca mai sus paserea în tremur, cu atît i se mlădia mai dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 336. Vocea lui Milescu se mlădia pe acorduri. D. ZAMFIRESCU, R. 144. 3. Refl. Fig. A se modela, a se mula, a se adapta. Religia se mlădiază și se schimbă după condițiile istorice. GHEREA, ST. CR. II 128. – Variante: înmlădia (EMINESCU, O. I 80) vb. I, mlădii (ODOBESCU, S. III 55), mlădi (RUSSO, O. 90) vb. IV.

A SE MLĂDIA mă ~ez intranz. 1) A fi mlădios. 2) (despre persoane sau despre alte ființe) A se îndoi cu ușurință și grație. 3) (despre voce) A trece ușor dintr-o tonalitate în alta. 4) fig. A se adapta cu ușurință anumitor situații sau împrejurări; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mlădiu

A MLĂDIA ~ez tranz. A face să se mlădieze. [Sil. -di-a] /Din mlădiu

mlădià v. 1. a (se) îndoi: trestia din baltă ce ’n aer se mlădie AL. 2. a se face mlădios, a se fasona: artistul sub a cărui daltă s’a mlădiat statua Dianei OD. [V. mladă].

ÎNMLĂDIA, înmlădiez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) mlădia. [Pr.: -di-a] – În + mlădia.

MLĂDIU, -IE, mlădii, adj. (Rar) Mlădios (2). – Mladă + suf. -iu.

îmlădia v vz înmlădia

înmlădia vtr [At: DEX² / V: ~doia / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: în- + mlădia] 1-2 A (se) mlădia.

înmlădoia v vz înmlădia

mlădâu, ~aie a vz mlădiu

mlădi v vz mlădia

mlădii v vz mlădia

mlădiu, ~ie a [At: DDRF / V: (reg; 1) ~dâu / Pl: ~ii / E: mladă + – iu] 1 Tânăr, fraged. 2 (Reg; îf mlădâu) Plăpând. 3 (D. ființe, d. corpul sau d. părți ale corpului lor) Mlădios (4). 4 (D. mișcări, gesturi) Care arată suplețe, grație Si: grațios, mlădios (6).

ÎNMLĂDIA, înmlădiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) mlădia. [Pr.: -di-a] – În + mlădia.

MLĂDIU, -IE, mlădii, adj. Mlădios (2). – Mladă + suf. -iu.

ÎNMLĂDIA vb. I v. mlădia.

MLĂDI¹ vb. IV v. mlădia.

MLĂDII vb. IV v. mlădia.

MLĂDIU, -IE, mlădii, adj. Mlădios. Crescuse parcă... și părea acum matur, în ciuda trăsăturilor lui copilărești și trupului mlădiu și firav. DUMITRIU, V. L. 63. Pe umeri pletele-i curg rîu, Mlădie ca un spic de grîu... O pierd din ochi de dragă! COȘBUC, P. I 118.

MLĂDII vb. IV. v. mlădia.

MLĂDIU ~ie (~ii) (despre ființe și părți ale corpului lor) Care vădește grație și eleganță; cu mișcări grațioase și elegante; mlădios; suplu; elegant. /mladă + suf. ~iu

înmlădià v. a (se) mlădia: fierul numai prin foc se înmlădie BĂLC.

înmlădiéz, V. mlădiez.

mlădiéz v. tr. (d. mlădiță). Fac mlădios: exercițiu mlădiază corpu. V. refl. Devin mlădios, flexibil: corpu se mlădiază pin exercițiŭ. Mă îndoĭ, oscilez: trestia se mlădia la suflarea vîntuluĭ. – Și înml- (vest).

mlădia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. mlădiez (desp. -di-ez), 3 mlădiază, 1 pl. mlădiem; conj. prez. 1 sg. să mlădiez, 3 să mlădieze; ger. mlădiind (desp. -di-ind)

mlădia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mlădiază, 1 pl. mlădiem (-di-em); conj. prez. 3 să mlădieze; ger. mlădiind (-di-ind)

mlădia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mlădiez, 3 sg. și pl. mlădiază, 1 pl. mlădiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mlădieze; ger. mlădiind (sil. -di-ind)

înmlădia (a ~) (pop.) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. înmlădiez (desp. -di-ez), 3 înmlădiază, 1 pl. înmlădiem; conj. prez. 1 sg. să înmlădiez, 3 să înmlădieze; ger. înmlădiind (desp. -di-ind)

mlădiu (rar) adj. m., f. mlădie; pl. m. și f. mlădii

înmlădia (a ~) (pop.) (-di-a) vb., ind. prez. 3 înmlădiază, 1 pl. înmlădiem (-di-em); conj. prez. 3 să înmlădieze; ger. înmlădiind (-di-ind)

mlădiu (rar) adj. m., f. mlădie; pl. m. și f. mlădii

înmlădia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. înmlădiez, 3 sg. și pl. înmlădiază, 1 pl. înmlădiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înmlădieze; ger. înmlădiind (sil. -di-ind)

mlădiu adj. m., f. mlădie; pl. m. și f. mlădii

înmlădiu.

mlădiez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.

MLĂDIA vb. v. adapta.

MLĂDIA vb. 1. a(-și) clătina. (Își ~ trupul.) 2. a-și modula. (Își ~ vocea.)

MLĂDIA vb. 1. a(-și) clătina. (Își ~ trupul.) 2. a modula. (Își ~ vocea.)

MLĂDIU adj. v. grațios.

MLĂDIU adj. elegant, grațios, mlădios, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări.)

mlădia, mlădios Cuvinte explicate simplu în dicționare: înmlădia de la sl. airtd^Ts., iar mlădios de la млaдъ (TDRG); mlădia, v. mladă iar acesta de la sl. mladĭ (?) (DU); ambele de la sl. млaдъ (CADE); mlădia de la mlădiță, iar mlădios de la mlădia (Scriban); mlădia și mlădiu de la mladă, iar mlădios din mlădiu (DLRM); mlădia de la mlădiu, mlădios de la mlădia, iar mlădia de la mladă (DLR). Dar nu ne spune nimeni de unde apare i în românește nu există un sufix -ia, Atît de la mladă, cît și de la v. sl. млaдъ am fi așteptat în românește un verb *mlădi (deși nu e ușor de admis că s-a format un derivat verbal de la un adjectiv pe care nu-l avem). Explicarea, lui mlădios în mlădiu are și ea un cusur: că os formează adjective de la substantive și verbe, nu de la adjective (în ce privește excepțiile, vezi. mai sus, p. 63). În bulgărește, adjectivul млaд are și o formă substantivată, млaдuяm. Dacă aceasta a fost împrumutată în românește sub forma mlădia, a putut sta la baza adjectivului mlădios și a verbului mlădia, iar mai tîrziu mlădia a putut ajunge să fie întrebuințat el însuși ca adjectiv.

MLĂDIÁ vb. I. 1. R e f l. A se înclina, a se îndoi (ușor); a se legăna (ușor) într-o parte și în alta, a se clătina. Genunchii-mi se mlădie, Se roagă numai ochii. HELIADE, O. I, 305. Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainic-armonie. ALECSANDRI, POEZII, 52. Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie. Intră-n lunci, păduri și codri ducînd viscol, ducînd larmă. Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie. id. ib. 238. Talia-i naltă gingașă, subțire Se mlădie-n vînt. EMINESCU, O. I, 4. E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul. SLAVICI, N. I, 81. Cadînele seraiului se mlădie înaintea lui ca niște trestii de baltă. DELAVRANCEA, V. V. 64. Se întoarse către Comăneșteanu, se mlădie de partea cealaltă. D. ZAMFIRESCU, A. 38. Se răzămă cu celălalt braț, săpat în marmură vie, de balustrada cafenie a cerdacului, se mlădie puțin înainte, rămase neclintită și se uită țintă. HOGAȘ, M. N. 15. Prins de joc, Se mlădiază un mijloc. LESNEA, I. 17. Frumoasa-frumoaselor și credincioasa-credincioaselor ieșea din racla de mărgean și se mlădia în lumina dimineții. SADOVEANU, D. P. 115. ◊ E x p r. A se mlădia după vînt = a se da după cum suflă vîntul, v. v î n t. Se mlădia după cum bătea vîntul și-și păzea cu strășnicie . . . interesele. STANCU, R, A. IV, 68. ◊ (P. a n a l., despre obiecte flexibile) Harapnicul se mlădia în vînt ca un șarpe negru. SADOVEANU, O. I, 159. Se mlădie, ca un uriaș șarpe, cureaua de transmisie. CAMILAR, N. I, 313. ◊ T r a n z. S-o privești cum umblă, cum rîde cum își ridică brațele, cum își mlădie trupul. VLAHUȚĂ, D. 53, cf. id. P. 99. Veselă-ți mlădii trupșorul Și la brîu pui flori de viță. COȘBUC. P. I, 166, cf. 137. Cu mîinile prinse în balustradă cu genunchii îndoiți, îmi țin echilibrul, mlădiindu-mi trupul după mișcările vasului. BART S. M. 16. ♦ (Despre drumuri, ape etc.) A urma o linie șerpuitoare; a șerpui. Drumul se mlădie și s-apropia de rîpa neagră. CAMILAR, N. I, 70. 2. R e f l. A deveni flexibil, mlădios (1). ♦ Fig. (Despre oameni) A se pleca, a se supune; a deveni conciliant, maleabil. Cînd împăratul auzi limba înțelepciunei să mlădia Ia cuvîntul ei. DELAVRANCEA, S. 96. Ei ! vedeți că negustorii s-au mlădiat! zicea Hasan. De ascultam sfatul lui Gafar nu mai făceam ispravă. TAFRALi, S. 75. ◊ T r a n z. f a c t. Din cînd în cînd. . . se încrucișau poruncile vătafilor – cari mlădiau, în supunere, turma de oameni. id. ib. 74. 3. T r a n z. și r e f l. Fig. A (se) modula (2). Ea e duioasă, umilită, își mlădie glasul ș caută vorbe dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 205. Vocea lui Milescu se mlădia pe acorduri. Vorbele se umpleau de înțelesuri. D. ZAMFIRESCU, R. 144. Cu cît urca mai sus paserea în tremur, cu atît i se mlădia mai dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI, 174. Struna lui mlădie cînt Și de iarba din pămînt Și de foșnetul din pom, Și de dragostea din om. DEȘLIU, N. 17. 4. T r a n z. și r e f l. F i g. A (se) adapta unei forme, unui profil; p. e x t. a (se) armoniza. Religia se mlădiază și se schimbă după condițiile istorice. GHEREA, ST. CR. II, 128. Atît de bine învățase piciorul nostru a-și mlădia talpa pe unghiul ascuțit al pietrelor. HOGAȘ, DR. I, 21. Asupra meritului de a fi introdus cel dinții versul liber pot fi discuțiuni; nimeni nu l-a mlădiat însă mai bine fondului mobil și insesizabil. LOVINESCU, C. VII, 12. 5. T r a n z. F i g. A modela. Știu încă să mlădieze prin simpatica și naiva dulceață a geniului său, stilul muzical cam pipernicit și cam înțoponat al secolului din urmă. ODOBESCU, S. III, 95. ◊ R e f l. p a s. A fost fără îndoială un vînător inspirat. . . artistul subt a cărui daltă s-a mlădiit statua Dianei de la Luvru. id. ib. – Pronunțat: -di-a. – Prez. ind.: mlădiez și mlădii, (rar) mlădiu.- Și: (rar) mlădii, mlădí (MARCOVICI, C. 71/1) vb. IV. – V. mlădiu.

MLĂDIU, -ÍE adj. 1. Tînăr, fraged. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Mă stăpînește un sentiment de dragoste pentru crenguțele mlădii. CONTEMP. 1956, nr. 483, 3/2. 4 (Regional, în forma mlădiu) Plăpînd (Toplița). ALR II/I h 82/228. 2. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Mlădios (2). Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I, 57, cf. 69, 118. Părea. . . o fată mare de la țară, rumenă și mlădie ca un bujor, puțin sfioasă. GALACTION, O. A. I, 157. Mama s-a ridicat în vîrful picioarelor, înaltă și mlădie, și a stins lampa. G. M. ZAMFIRESCU, sf. M. N. II, 205. S-a răsucit și s-a tot dus, dreaptă și mlădie, cu mijlocelul ca trestia, fără să întoarcă măcar o dată capul. V. ROM. noiembrie 1 953, 98, cf. ib. iulie 1 954, 225. Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance. . . se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMP. 1 954, nr. 379, 3/5. Copil a fost și copil a rămas! Un copil zvelt, cu trup mlădiu, cu ochi calzi. V. ROM. aprilie 1 961, 56. ◊ F i g. Moarul grecesc, înfoiat ca borangicul. . . luneca foșnind ca o mătase peste o marmură caldă si mlădie. CAMIL PETRESCU, O. II, 111. ♦ (Despre mișcări, gesturi) Care arată suplețe, grație ; grațios, mlădios (2). Stroe Vardaru zori pașii sprinteni, mlădii, tinerești. C. PETRESCU, A. R. 6. - Pl.: mlădii. - Și: (regional, 1) mlădîu, -îie adj. – Mladă + suf. -iu.