opțiuni
  • info

14 definiții pentru miruță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRUȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu1.

MIRUȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu1.

miruță sf [At: COTEANU, PL. 15 / V: (reg) mier~, mieroță / Pl: ~țe / E: ns cf mieriu1] Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete Si: (reg) roșii, limba-boului, iarbă-de-bou-sălbatic (Anchusa officinalis).

miruță f. Bot. Tr. limba-boului. [Și mieruță: floarea-i dă miere albinelor].

mirúță f., pl. e. Trans. Limba bouluĭ, o buruĭană boraginee cu florĭ purpuriĭ saŭ violete (anchusa officinalis), saŭ albastre (anchusa italica).

mieroță sf vz miruță

mieruță sf vz miruță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miruță s. f., g.-d. art. miruței; pl. miruțe

miruță s. f., g.-d. art. miruței; pl. miruțe

miruță s. f., g.-d. art. miruței; pl. miruțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRUȚĂ s. (BOT.; Anchusa officinalis) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului.

MIRUȚĂ s. (BOT.; Anchusa officinalis) (reg.) roșii (pl.), iarbă-de-bou-sălbatică, limba-boului.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRUȚĂ s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete; (regional) roșii, limba-boului, iarbă-de-bou-sălbatică (Anchusa officinalis). Cf. COTEANU, PL. 15, LB, POLIZU, LM, DDRF, GHEȚIE, R. M. 261, BRANDZA, FL. 371, GRECESCU, FL. 416. Florile plantei numită miruță. SIMIONESCU, FL. 212, cf. DM. – Pl.:miruțe. – Și: (regional) mierúță (GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W.), mieróță (DDRF) s. f. - Cf. m i e r i u1.

MIEROȚĂ s. f. v. miruță.

MIERUȚĂ s. f. v. miruță.

Intrare: miruță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miruță
  • miruța
plural
  • miruțe
  • miruțele
genitiv-dativ singular
  • miruțe
  • miruței
plural
  • miruțe
  • miruțelor
vocativ singular —
plural —
mieroță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mieruță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miruță, miruțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.