opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIERLUȚĂ1, mierluțe, s. f. (Pop.) Mierliță. – Mierlă + suf. -uță.

MIERLUȚĂ1, mierluțe, s. f. (Pop.) Mierliță. – Mierlă + suf. -uță.

MIERLUȚĂ2, mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere.

MIERLUȚĂ2, mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere.

mierluță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~uțe / E: ns cf ger Miere] Plantă erbacee cu tulpină foarte ramificată de la bază, formând tufe dense, cu flori albe Si: (reg) răcovină (Alsine verna).

mierluță1 sf [At: ȚICHINDEAL, F. 238/9 / V: mir~ / Pl: ~țe / E: mierlă + -uță] 1-20 (Pop; șhp) Mierlică (1-20).

MIERLUȚĂ, mierluțe, s. f. (Rar) Mierliță. Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta slobod toată zioa. ȚICHINDEAL, F. 238.

MIERLUȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată formând tufe dese, având flori albe în formă de steluțe. /cf. germ. dial. Miere

mirluță sf vz mierluță

mĭérlă, -óĭ, -úță, V. meri-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mierluță s. f., g.-d. art. mierluței; pl. mierluțe

mierluță s. f., g.-d. art. mierluței; pl. mierluțe

mierluță (diminutiv, bot.) s. f., g.-d. art. mierluței; pl. mierluțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERLUȚĂ s. v. mierliță.

MIERLUȚĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovină.

MIERLUȚĂ s. (BOT.; Alsine verna) (reg.) răcovină.

mierluță s. v. MIERLIȚĂ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERLUțĂ1 s. f. (Popular) Mierliță1. Drăguță mierluță, Pasere murguță. ȚICHINDEAL, F. 238/9, cf. LM, MARIAN, O. I, 291, TDRG, DOMBROWSKI, P. 364, BĂCESCU PĂS, păs. 114. Păduricea o-aș tăia, Nici o cloambă n-aș lăsa, Nici cucului de cîntat Nici mirluții de culcat! JARNIK-BÎRSEANU, D. 128. Cîntă cucu să mă duc Și mierluța să mă-ntorc. GRAIUL, I, 33. Coalea-n vali pi luncuțî Cîntă cucu ș-o mnerluțî. ib._ 458, cf. t. PAPAHAGI, M. 43. - Pl.: mierluțe. - Și: (regional) mirlúță s. f. – Mierlă + suf. -uță.

MIERLUȚĂ2 s. f. Plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată de la bază, formînd tufe dese, cu flori albe; (regional) răcovină (Alsine verna). Cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PANțU, PL. - Pl.: mierluțe. – Cf. germ. dialectal. M i e r e. Cf. CADE.

Intrare: mierluță (bot.)
mierluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierluță
  • mierluța
plural
  • mierluțe
  • mierluțele
genitiv-dativ singular
  • mierluțe
  • mierluței
plural
  • mierluțe
  • mierluțelor
vocativ singular —
plural —
mirluță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mierluță (zool.)
mierluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierluță
  • mierluța
plural
  • mierluțe
  • mierluțele
genitiv-dativ singular
  • mierluțe
  • mierluței
plural
  • mierluțe
  • mierluțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mierluță, mierluțesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). DEX '09
    sinonime: răcovină
etimologie:

mierluță, mierluțesubstantiv feminin

  • 1. popular Mierliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mierliță
    • format_quote Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta slobod toată zioa. ȚICHINDEAL, F. 238. DLRLC
etimologie:
  • Mierlă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.