metamorfozare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: metamorfoza] 1-3 Metamorfoză (2-4).

METAMORFOZARE, metamorfozări, s. f. Acțiunea de a se metamorfoza; prefacere, transformare, metamorfoză.

METAMORFOZARE s.f. Acțiunea de a (se) metamorfoza și rezultatul ei; transformare prin metamorfoză; metamorfoză. [< metamorfoza].

metamorfosi² v vz metamorfoza

metamorfoza [At: LEON ASACHI, B. 92/19 / V: (îvr) ~fosi / Pzi: ~zez / E: fr métamorphoser] 1-2 vtr (Mit) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 vr (D. oameni) A se transforma, schimbându-și înfățișarea sau caracterul, felul de a fi. 4 vr (D. animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1).

METAMORFOZA, metamorfozez, vb. I. Refl. (Despre unele animale inferioare) A trece prin metamorfoze în cursul dezvoltării lor, a se dezvolta prin metamorfoză. ♦ (Mitol.; despre oameni și zei) A-și schimba prin mijloace supranaturale înfățișarea, a lua alt chip, a se transforma. ◊ Fig. (Livresc, despre persoane) A căpăta altă înfățișare (de obicei mai plăcută); a-și schimba caracterul.

METAMORFOZA vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].

METAMORFOZA vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)

A METAMORFOZA ~ez tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser

A SE METAMORFOZA mă ~ez intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme și în superstiții) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser

metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.

*metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa’n vin, un avar în risipitor.

metamorfozare s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

metamorfozare s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

metamorfozare s. f., g.-d. art. metamorfozării; pl. metamorfozări

metamorfoza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozez, 3 metamorfozează; conj. prez. 1 sg. să metamorfozez, 3 să metamorfozeze

metamorfoza (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozează

metamorfoza vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozez, 3 sg. și pl. metamorfozează

METAMORFOZARE s. v. metamorfoză.

METAMORFOZARE s. metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o ~ adîncă.)

METAMORFOZA vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)

METAMORFOZA vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)

METAMORFOZÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) m e t a m o r f o z a; prefacere, transformare, metamorfoză. Cf. POLIZU. - Pl.: metamorfozări. – V. metamorfoza.

METAMORFOSͲ vb. IV v. metamorfoza.

METAMORFOZA vb. I. 1. R e f l. și t r a n z. (Mitol.) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Dafne s-au metamorfozat în arbure. LEON ASACHI, B. 92/19. În basmele culese. . . eroii se metamorfozează, se prefac în „lighioane spurcate”. LL I, 75. 2. R e f l. (Despre oameni) A se transforma, schimbîndu-și înfățișarea sau, fig., caracterul, felul de a fi. Simt că te iubesc îndestul pentru ca să mă metamorfozez îndată. ALECSANDRI, T. 1 254. ◊ T r a n z. Rucuria l-a metamorfozat. 3. R e f l. (Despre unele animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1). – Prez. ind.: metamorfozez. – Și: (învechit, rar) metamorfosí vb. IV. VÎRNAV, L. 138^r/4. – Din fr. métamorphoser.