mesagerie sf [At: NEGULICI / Pl: ~ii / E: fr messagerie, it messaggeria] 1 (Înv) Îndeletnicire a mesagerului (1). 2 (Înv) Însărcinare pe care o îndeplinea mesagerul (1). 3 Oficiu, întreprindere, local de unde se expediază mărfuri sau de unde plecau, în trecut, diverse mijloace de transport pentru călători. 4 (Rar) Mijloc de transport, vagon de cale ferată, mașină, în trecut trăsură, folosit de o mesagerie (3). 5 Sistem de transport al mărfurilor sau, în trecut, al călătorilor, organizat de o mesagerie (3). 6 (Nob) Mesaj (2).

MESAGERIE, mesagerii, s. f. Sistem de transport rapid al mărfurilor pe calea ferată, în vagoane atașate trenurilor de călători; oficiul, localul sau biroul de unde se dirijează expedierea; vagonul cu care se face transportul. Ca să poată ajunge în fața mesageriilor, trebuia acum să-nconjoare mult. CAMILAR, N. II 211.

MESAGERIE s.f. Transportarea rapidă a mărfurilor în vagoane speciale, atașate trenurilor de călători. ♦ Oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor. ♦ Vagon pentru transportul rapid de mărfuri, de pachete etc. [Gen. -iei. / < fr. messagerie, it. messaggeria].

MESAGERIE s. f. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul. ◊ oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor. (< fr. messagerie, it. messaggeria)

MESAGERIE ~i f. 1) Transportare a mărfurilor cu diferite mijloace de transport (tren, vapor, autocamion etc.). 2) Oficiu de transport rapid al mărfurilor. /<fr. messagerie, it. messaggeria

mesagerie f. 1. stabiliment de trăsuri pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor; 2. trăsurile întrebuințate la acest serviciu.

*mesageríe f. (fr. messagerie). Serviciŭ de trăsurĭ, trenurĭ, vapoare p. transportu mărfurilor și călătorilor. Transport rápid, trimitere rápidă.

mesagerie s. f., art. mesageria, g.-d. art. mesageriei; pl. mesagerii, art. mesageriile (desp. -ri-i-)

mesagerie s. f., art. mesageria, g.-d. art. mesageriei; pl. mesagerii, art. mesageriile

mesagerie s. f., art. mesageria, g.-d. art. mesageriei; pl. mesagerii, art. mesageriile

MESAGERIE s. f. 1. (Învechit) Îndeletnicire a mesagerului, însărcinare pe care o îndeplinea mesagerul. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. 2. Oficiu, întreprindere, local de unde se expediază mărfuri sau (în trecut) de unde plecau diverse mijloace de transport pentru călători. Cf. NEGULICI, LM. Ca să poată ajunge în fața mesageriilor, trebuia acum să-nconjoare mult. CAMILAR, N. II, 211. 3. (Rar) Mijloc de transport (vagon de cale ferată, mașină, în trecut trăsură, poștalion) folosit de o mesagerie (2). Cf. NEGULICI, COSTINESCU. 4. Sistem de transport al mărfurilor sau (în trecut) al călătorilor, organizat de o mesagerie (2). DICȚ. 5. (Neobișnuit) Mesaj (2). Primește misterioase mesagerii. ap. IORDAN, L. R. A. 481. – Pl.: mesagerii. – Din fr. messagerie, it. messaggeria.