2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meri sf [At: VAIDA / V: ~reaz s, ~rează, ~rez s, ~reze s, mirez s / E: meriza] (Reg) Loc la umbră, unde se odihnesc vitele vara, la câmp, în timpul amiezii sau noaptea Si: (reg) bătătură, bouriște, merizătoare (1), meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, staniște, zăcătură.

meriza vi [At: PUȘCARIU, L. R. I, 307 / V: mereza / Pzi: 3 ~zează, meri / E: ml meridiare] (Trs; d. vite) A se odihni la umbră în timpul verii.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

meriză, merize, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi, 1925). – Din meriza (MDA).

meriză, -e, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi 1925). – Din meriza.

meriza pers. 3 sg. meriză, vb. I (reg.) a se odihni vitele la umbră, vara.

meriza, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. ♦ Meriza, toponim în Odești. (Trans. de Nord, Maram.). – Lat. meridiare „a se odihni după-amiaza” (DER, MDA).

meriza, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. Meriza, toponim în Odești. – Lat. meridiare; Cuv. rom. preluat în slavă (meridzatí).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERÍZĂ s. f. (Transilv., Ban., Maram.) Loc, de obicei la umbră, unde se odihnesc vitele, vara, la cîmp, în timpul amiezei (VAIDA, com. din BREBENEȘTI-SIGHETUL MARMAȚIEI, GALȘA-TIMIȘOARA, ALR II 5 668/157, A 113) sau noaptea (ALR I 1122/61,283); (regional) staniște, bătătură, bouriște, zăcătură, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș. Satul cu acoperișurile-i de țiglă roșie, culcat ca o cireadâ de vaci în mirez. BENiUC, M. C. I, 477. Paște Nică oile, Paște-le, Pornește-le, . . . La mereaz întoarce-le. TEODORESCU, P. P. 41. Mă duc cu vitele la merez. REV. CRIT. IV, 87, cf. LEXIC REG. 20. - Și: meréze (DR. V, 761), mereáz subst.; mereáză (com. din GALȘA-TIMIȘOARA) s. f., meréz, mirez subst. – V. meriza.

MERIZA vb. I. Intranz. (Prin Transilv., despre vite) A se odihni (la umbră) în timpul verii. Răspîndirea de-a lungul Carpaților polonezi a cuvintelor românești din graiul păstoresc : bircă. . . merinde, rumega, meriza. PUȘCARIU, L. R. I, 307. Noi mergem la bradul cel mare (la) care merizează ciurda celor 99 de sate. GR. S. V, 136. D'ecît cu barbatul prostŭ, Mai bire la uăi pidosŭ, Că oile-or meriza Și altul oi capata. ARH. FOLK. V, 141, cf. MAT. DIALECT, I, 212. - Prez. ind. pers. 3: merizează și meriză (com. din ARIEȘENI-ORADEA). – Și: merezá vb. I. MAT. DIALECT. I, 212. – Lat. meridiare.

Intrare: meriză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meri
  • meriza
plural
  • merize
  • merizele
genitiv-dativ singular
  • merize
  • merizei
plural
  • merize
  • merizelor
vocativ singular
plural
merează
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
merez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mereze
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: meriza
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meriza
  • merizare
  • merizat
  • merizatu‑
  • merizând
  • merizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • meri
(să)
  • merize
  • meriza
  • meriză
  • merizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • meri
(să)
  • merize
  • merizau
  • meriza
  • merizaseră
mereza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)