menajerie sf [At: AR (1820), 16²/2 / V: (înv) ~age~, min~ / Pl: -ii / E: fr ménagerie, ger Menagerie] 1 Colecție de animale vii, mai ales sălbatice (rare sau exotice), expuse într-un loc special amenajat. 2 Loc special amenajat în care se află animale vii, mai ales sălbatice.

MENAJERIE, menajerii, s. f. Loc amenajat cu încăperi, cuști cu gratii etc. în care sînt ținute animale sălbatice; totalitatea animalelor dintr-un asemenea loc.

MENAJERIE s.f. Loc unde sunt ținute animale sălbatice (rare); totalitatea animalelor sălbatice ținute într-un asemenea loc. [Gen. -iei. / cf. fr. ménagerie, germ. Menagerie].

MENAJERIE s. f. colecție de animale sălbatice (rare, exotice); loc special amenajat unde sunt ținute astfel de animale. (< fr. ménagerie, germ. Menagerie)

MENAJERIE ~i f. 1) Loc special amenajat unde sunt ținute animale, mai ales sălbatice, pentru a fi expuse publicului sau pentru a fi studiate. 2) Totalitate de animale ținute într-un astfel de loc. /<fr. ménagerie, germ. Menagerie

menajerie f. locul unde s’adună animale străine și rare.

menagerie sf vz menajerie

minejerie sf vz menajerie

*menageríe și -jeríe f. (fr. ménagerie). Animale sălbatice viĭ ținute în cuștĭ și duse din loc în loc ca să le vadă lumea. (Cînd nu-s purtate pin lume, se poate zice grădină zoologică): menageriile-s ceva barbar.

menajerie s. f., art. menajeria, g.-d. art. menajeriei; pl. menajerii, art. menajeriile (desp. -ri-i-)

menajerie s. f., art. menajeria, g.-d. art. menajeriei; pl. menajerii, art. menajeriile

menajerie s. f., art. menajeria, g.-d. art. menajeriei; pl. menajerii, art. menajeriile

menajerie.

MENAJERIE s. f. Colecție de animale vii, mai ales sălbatice (rare sau exotice), expuse într-un loc special amenajat; loc special amenajat în care se află astfel de animale. Menagerie sau adunare de feară vii sălbatice. AR (1829), 16²/2, cf. 203¹/13. În veacul dupe urmă un leu a scăpat din menajeria marelui ducă de Florența și alerga pe ulițele cetății. HELIADE, O. 30. D. Gulai face cunoscut cinstitului public că menajeria sa, ce se alcătuiește de șărpi. . ., și paseri rari. . . în toate zilele se află deschisă. CR (1833), 16²/8, cf. ib. (1834), 314²/18, ALEXI, W. Copiii. . . țipau în sala de așteptare ca într-o menajerie. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 27. Lumea căsca ochii la ei ca la menajerie. PAS, Z. III, 83. - Pl.: menajerii. – Și: (învechit) menagerie, minejerie s. f.Din fr. ménagerie, germ. Menagerie.

MENAGERÍE s. f. v. menajerie.

MINEJERÍE s. f. v. menajerie.