MELIȚUICĂ, melițuici, s. f. (Rar) Meliță mică cu care se face ultima operație de prelucrare a fibrelor de cânepă și de in, pentru a alege fuiorul curat. – Meliță + suf. -uică.

melițuică sf [At: PAMFILE, I. C. 206 / V: ~leț~ / Pl: ~ci / E: meliță + -uică] 1-6 (Șhp) Meliță (1, 5-6) (mică) Si: (reg) melițucă (1-6). 7 Meliță (1) destinată ultimei operații de prelucrare a fibrelor de cânepă sau de in, pentru a se alege fuiorul curat.

MELIȚUICĂ, melițuici, s. f. Meliță mică cu care se face ultima operație de prelucrare a fibrelor de cânepă și de in, pentru a alege fuiorul curat. – Meliță + suf. -uică.

MELIȚUICĂ, melițuici, s. f. Meliță mică cu care se prelucrează inul și cînepă, după ce au fost zdrobite cu melițoiul, pentru a se curăța mai bine de puzderii.

melețuică sf vz melițuică

melițucă sf [At: A V, 5 / Pl: ? / E: meliță + -ucă] 1-6 (Reg; șhp) Melițuică (1-6).

melițuică (rar) s. f., g.-d. art. melițuicii; pl. melițuici

melițuică (rar) s. f., g.-d. art. melițuicii; pl. melițuici

melițuică s. f., g.-d. art. melițuicii; pl. melițuici

MELIȚUICĂ s. f. Meliță (1) mică destinată ultimei operații de prelucrare a fibrelor de cînepă sau de in, pentru a se alege fuiorul curat. Melițoiul are dăltuitura încă mai mare; melițuică o are foarte puțin mai lată ca limba. PAMFILE. I. C. 206. Adeseaori. . . iau limbile de la melițuici. id. S. T. 129, cf. H XVI 161, A V 7, 15, 21, 23, 25, 28, 33, 35, VI 9,10,16,19, 22, 26. - Pl.: melițuici. – Și: (regional) melețúică s. f. A V 33. – Meliță + suf. -uică.

MELEȚUICĂ s. f. v. melițuică.