14 definiții pentru meditativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDITATIV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.

MEDITATIV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.

meditativ, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr méditatif] 1-2 sm, a (Om) înclinat spre meditație (1) Si: gânditor. 3-4 a, av (D. manifestări ale oamenilor) (Într-un mod) care trădează meditație (1). 5 a (Rar) Care predispune la meditație (1).

MEDITATIV, -Ă, meditativi, -e, adj. înclinat spre meditare, spre gîndire, căruia îi place să mediteze; gînditor. Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108.

MEDITATIV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gînditor. [Cf. fr. méditatif].

MEDITATIV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif)

MEDITATIV ~ă (~i, ~e) Care meditează; înclinat spre meditație; contemplativ. /<fr. méditatif

meditativ a. 1. aplecat la meditațiune; 2. dedat mereu la meditațiune: vieață meditativă.

*meditatív, -ă adj. (lat. meditativus). Aplecat spre meditațiune, dedat meditațiunilor, gînditor, visător: spirit meditativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meditativ adj. m., pl. meditativi; f. meditati, pl. meditative

meditativ adj. m., pl. meditativi; f. meditativă, pl. meditative

meditativ adj. m., pl. meditativi; f. sg. meditativă, pl. meditative

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDITATIV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător.

MEDITATIV adj. 1. cugetător, gînditor, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.) 2. contemplativ, contemplator, visător. (Fire ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDITATIV, -Ă adj. (Despre oameni) Înclinat spre meditare (2), căruia ii place să mediteze (2); gînditor. Cf. NEGULICI. Murășanul. . . este din școala germană mai cu samă; sombru, aspru, meditativ. ROM. LIT. 3772/15. Ca oameni reci și meditativi. . ., cercară, să îndeplinească lipsa aceasta prin cultura armoniei. FILIMON, O. II, 161. Pînă cînd au fost păstori de vite, sobrul rutean și meditativul român. . . îmbiau fără locuri stabile din pășune în pășune. SBIERA, F. S. 296. Firea liniștită. . . a Sașei răspundea minunat la aspirațiunea ideală, ce se găsește la mai toți oamenii meditativi. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 119. Șerban, fratele cel mare, era „domnișor” meditativ. CĂLINESCU, E. 56. ♦ (Despre manifestări, atitudini, realizări ale oamenilor) Care exprimă, care trădează meditație (1). Junimei nu prea-i plac totdeauna lucrările meditative. BARASCH, I. 85/23. Răspundea cu aer meditativ și serios. FILIMON, O. I, 147. Cu un gest meditativ și familiar, Mircea își scoase creionul din buzunarul de la piept. TEODOREANU, M. II, 30. Într-o oglindă. . . domnii de la senat examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108. ♦ (Despre condiții ale mediului ambiant) Care predispune la meditație (1); favorabil meditației. Aici ești în posesia unei liniști meditative. CONTEMP. 1954, nr. 430, 2/2. - Pl.: meditativi, -e. – Din fr. méditatif.

Intrare: meditativ
meditativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meditativ
  • meditativul
  • meditativu‑
  • meditati
  • meditativa
plural
  • meditativi
  • meditativii
  • meditative
  • meditativele
genitiv-dativ singular
  • meditativ
  • meditativului
  • meditative
  • meditativei
plural
  • meditativi
  • meditativilor
  • meditative
  • meditativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meditativ, meditatiadjectiv

  • 1. Înclinat spre meditație, căruia îi place să mediteze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. DLRLC
    • format_quote Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.